Am decis să scriu această serie de articole în mod special pentru
viitoarele mirese din România care doresc să-și planifice singure nunta,
dar nu au idee de unde să pornească. Eu nu am avut la dispoziție foarte
multe surse autohtone, ba chiar am căzut la un moment dat în capcana
Pinterest-ului și a altor site-uri ce prezentau nunți boeme, de poveste,
făcându-mă să îmi doresc să pun la punct foarte multe detalii. Într-un
final, toate aceste site-uri s-au dovedit utile, deoarece am preluat și
combinat suficiente idei, pe care am fost surprinsă la sfârșit să le văd
îmbinându-se în mod armonios. Voi vorbi, așadar, despre această
experiență personală, despre căutările, speranțele, neliniștile și
realizările mele din această perioadă. De asemenea, doresc să precizez
că sunt dispusă ca pe viitor să îi ajut pe cei ce îmi vor solicita acest lucru cu planificarea propriilor lor nunți, pornind de la ideile și produsele expuse pe acest blog.
8. În ianuarie/februarie mi-am rezervat și artiștii de beauty - make-up și coafură. Dintr-o eroare, nu am mai putut-o avea pe Andreea Cecilia pe partea de make-up (și îmi doream atât de mult să fie ea!). Și nici pe Dionisie Lupu, pe partea de coafură, pe care îl alesesem la sugestia ei (îmi promit că data viitoare voi fi mai vigilentă și nu îi voi mai lăsa să-mi scape așa ușor printre degete!). În schimb, le-am descoperit pe Andreea Anton și pe Ligia Lăscuș, care pot lucra fără probleme în același timp, scutind timp prețios în ziua nunții. Una dintre părțile triste ale nunții mele a fost că Andreea a fost nevoită să întârzie aproximativ o oră. Asta a însemnat o oră de întârziere a tuturor activităților pe care ni le mai propusesem, ceea ce a dus în final la o ședință foto mult mai scurtă decât ne-am fi așteptat, în ciuda faptului că vremea a ținut cu noi (după ce mă resemnasem cu gândul că va ploua la fel de tomnatic ca în ziua cununiei civile)...
Pentru unghiuțe am început să frecventez o tipă începând încă din aprilie. În tot răstimpul care a urmat mi-am răsfățat unghiile numai cu gel. La cât de ”atentă” sunt eu cu ele, nu era ușor să mi le păstrez întregi nici în această variantă! Însă, deși știam apriori că gelul slăbește efectiv unghiile, și că îndepărtarea lui le subțiază și mai mult, am ales pentru nuntă varianta ojă (mi-aș fi dorit simplă, dar am mers pe varianta semi, sperând că va fi ușor de îndepărtat - pentru că urma să plec în Franța, pentru 3 luni, imediat după eveniment și nu aș mai fi avut ocazia/dorința să îmi cheltui banii pe la saloane doar pentru a scăpa de gel!). Ei bine, pe lângă faptul că una dintre unghii mi s-a rupt chiar înainte de a intra în biserică, urmată îndeaproape, imediat după nuntă, de aproape toate celelalte unghii, a mai fost și al naibii de greu să îndepărtez oja de pe unghii. Tipa în casa căreia fusesem de atâtea ori a ales, însă, să nu primească în mod constructiv observațiile pe care i le-am făcut în legătură cu ceea ce mi s-a întâmplat și cum ar fi putut ea să procedeze (printr-o informare corectă și completă asupra diferitelor tipuri de proceduri/ojă folosite). Mi-a dat unfriend și, probabil, unlike la tot ce ținea de persoana mea. I-am tăguit pagina în postul de mulțumire de pe profilul meu, dar aici nu o voi mai aminti, poate doar la cererea publicului. Păcat de un așa caracter, pentru că tipa este chiar talentată și lucrează impecabil...
Prețul total pe care l-am plătit pe partea de beauty (incluzând ședința de probă și întreținerea unghiilor) a fost de 1650 de lei.
9. Februarie este luna în care am început să iau mai în serios gândul că voi avea nevoie de o rochie de mireasă. Poate că sună un pic ciudat, dar nu am probat niciodată nici o rochie de mireasă de-a gata, ci pur și simplu am ales câteva imagini cu rochii care mi-au atras atenția prin unele detalii și, sub atenta îndrumare și deschidere a Cristinei (La Mode Toujours) le-am combinat și ajustat până aproape în ultima clipă, pentru a obține outfit-ul perfect.
Provocarea cea mai mare pentru Cristina cred că a fost reprezentată nu de faptul că venisem înarmată cu acele imagini și că doream să obțin acea combinație perfectă de detalii, ci dorința de a obține o rochie versatilă, care să poată fi purtată în mai multe moduri și care, pe deasupra, să nu fie de unică folosință! Astfel, rochia a fost una modulară, formată din corset, fustă midi (care a ținut și loc de crinolină), fustă maxi (din tulle, căreia i-am atașat în ultimile momente și o jupă) și voal-cathedral length (aprox. 3,5 m în diametru). Nu aș fi împodobit nici una dintre componentele rochiei cu dantelă, atent selecționată de Cristina, dacă nu aș fi constatat că pur și simplu nu mai am timp să mă ocup și de pictatul brâului (pe care îmi doream să aștern niște povești verzi). Însă brâul împodobit cu detalii sclipitoare a arătat atât de bine încât nu cred că îi voi mai aduce nici o modificare nici măcar pentru sedința foto ”trash the dress”! În plus, s-a îmbinat foarte frumos cu detaliile de pe umăr, ce aveau rolul de a masca prinderea fășiilor de tulle atașate fustei maxi.
Prețul final al rochiei a ajuns la 1650 de lei, la care s-a adăugat, separat, prețul confecționării voalului - 1000 de lei. Am primit ca bonus papionul mirelui, din același material ca și rochia, pe care am avut libertatea de a-l personaliza prin pictură.
Țin să mai menționez faptul că rochia nașei poartă aceeași marcă - La mode Toujours.
10. Accesoriile miresei au constat într-un bolero, completat frumos de o pereche de cuffs (nu știu exact cum să le numesc în română), confecționate cu mult drag de Iulia Postolachi (Croșetare). Deși mi-aș fi dorit să-l croșetez eu însămi, sunt fericită că am externalizat activitatea, deoarece nu mi-ar fi ieșit niciodată la fel de frumoase cum i-au ieșit ei. Ca încălțăminte, am ales o pereche de sandale simple, cu platformă și toc gros, care să-mi permită să rezist cu stoicism mai multe ore de stat în picioare și de dans (și chiar și-au îndeplinit cu succes misiunea!). Bijuteriile au fost confecționate, la rândul lor, de mâinile dibace ale Andreei de la GloryBox. Am ales bijuterii din ceramică, cu detalii pictate de mână, atât pentru frumusețea și delicatețea lor, cât și pentru sentimentul de unicitate pe care îl am de fiecare dată când port lucruri și accesorii realizate handmade. În ziua nunții am purtat două perechi de cercei (pe cei pe care mi-i comandasem inițial și pe cei pe care Andreea îi realizase inspirată de cerințele mele - și astfel a ajuns să creeze niște frunzulițe de iederă absolut superbe!). Tot din ceramică au fost realizați și butonii mirelui, și cei ai nașului, și chiar și nașa a purtat în a doua parte a petrecerii colierul superb primit în dar de la mireasă! :)
11. Spre deosebire de mine, care mi-am proiectat rochia cu aproximativ 7 luni înainte de nuntă, mirele și-a făcut cumpărăturile cu doar 3 zile înainte de marele eveniment, în faimosul complex Apaca! A avut însă noroc să găsească un costum de mire potrivit și, în același timp, deosebit la un preț absolut decent - aproximativ 1350 de lei (incluzând accesoriile)! Pantofii și-i cumpărase mai demult, le-a făcut și proba cu ocazia ședinței foto de logodnă și a altor două nunți, deci nu ar fi corect să-i includem în calcul, dar nu au costat mai mult de 200 de lei. Și, zice el, un împătimit al adidașilor, sunt chiar comozi! În ciuda comodității însă, a simțit nevoia unei încălțăminte mai lejere în a doua parte a petrecerii, moment pentru care și-a pregătit o pereche de teneși - nimic sofisticat, 30 de lei perechea. Eu deja aveam o pereche în garderobă! :P
Din accesorii, au făcut parte un al doilea papion, gri închis cu buline negre, o curea chic, o pereche de bretele și două cămăși albe de ginerică.
12. Pentru pregătiri, outfit-ul nostru special a constat în aceste două tricouri pictate pentru noi de către mâinile talentate ale Liei (Liloobox). Într-adevăr, Lia a lucrat pe un design deja existent, însă detaliile speciale care au fost adăugate doar pentru noi au constat în pisicuța albă din brațele ”mândrei dobrogene”, precum și al aparatului foto din mâinile ”băietului”.
13. După o primă vizită la un bijutier ”de cartier”, care nici pe departe nu oferea nici profesionalism (ne-au dat să răsfoim, fără prea multe discuții, un album preluat de la niște firme italienești, cred), nici calitate și nici prețuri ”mai mici”, am ales Coriolan. Am deschis pagina lor de internet și am descoperit că au verighete foarte drăguțe, la prețuri foarte accesibile. După ce am pus ochii pe 2-3 modele, ne-am grăbit spre magazinul lor de la poalele dealului Mitropoliei. Dar socoteala de acasă nu coincide cu cea din târg. Am descoperit în showroom că verighetele atât de frumos fotografiate și prezentate pe site sunt chiar mai deosebite în realitate, și cu greu ne-am decis. Nu ne-am fi închipuit niciodată că vom rămâne la varianta aur alb+aur roz (dar arată atât de bine mătuite, cu șanțurile puternic lucitoare curgând pe suprafața lor!). Verigheta mea conține și un mic diamant (trebuia să le deosebim cumva, mai ales că mirele mai avea puțin și comanda aceeași mărime ca și mireasa!). În total, verighetele au costat aproximativ 2300 lei.
14. Ultimul lucru pe care, să zicem, l-am ”externalizat”, a fost dansul. Am ales ”Let's dance” deoarece, de ce să nu recunosc, știu să își facă publicitate și eram, oarecum, deja agasați de nenumăratele reclame de pe FB care îi promovau drept cea mai bună școală de dans, cu o vechime de 20 de ani în calmarea stresului legat de primul dans. Nu știu ce să zic în privința modului de lucru, însă (instructorii nu au voie să stabilească un contact direct cu elevii prin numere de telefon sau facebook). Deși înțeleg că scopul ascuns al acestei proceduri ține mai degrabă de marketing și de păstrarea clienților, decât de protecția lor, acesta este un aspect pe care nu l-am apreciat deloc! Cu toate acestea, nu putem să nu recunoaștem că am avut foarte mult noroc să dăm peste o persoană sensibilă, creativă, entuziastă și înțelegătoare cum este Stelian (am aflat prin cercetări proprii că îl cheamă Mănescu, și îl recomandăm cu cea mai mare căldură - nu mai colaborează, însă, cu școala).
15. Tot la categoria ”external”, însă, aș putea să amintesc despre minunatul nostru Guest Book. A fost realizat cu mare migală de Ana Gherman, o studentă din Cluj, pe care am avut norocul să o am parteneră în swap-ul de primăvară organizat de Revista Atelierul. A fost de bun augur să primesc un cadou atât de minunat!
14. Ultimul lucru pe care, să zicem, l-am ”externalizat”, a fost dansul. Am ales ”Let's dance” deoarece, de ce să nu recunosc, știu să își facă publicitate și eram, oarecum, deja agasați de nenumăratele reclame de pe FB care îi promovau drept cea mai bună școală de dans, cu o vechime de 20 de ani în calmarea stresului legat de primul dans. Nu știu ce să zic în privința modului de lucru, însă (instructorii nu au voie să stabilească un contact direct cu elevii prin numere de telefon sau facebook). Deși înțeleg că scopul ascuns al acestei proceduri ține mai degrabă de marketing și de păstrarea clienților, decât de protecția lor, acesta este un aspect pe care nu l-am apreciat deloc! Cu toate acestea, nu putem să nu recunoaștem că am avut foarte mult noroc să dăm peste o persoană sensibilă, creativă, entuziastă și înțelegătoare cum este Stelian (am aflat prin cercetări proprii că îl cheamă Mănescu, și îl recomandăm cu cea mai mare căldură - nu mai colaborează, însă, cu școala).
15. Tot la categoria ”external”, însă, aș putea să amintesc despre minunatul nostru Guest Book. A fost realizat cu mare migală de Ana Gherman, o studentă din Cluj, pe care am avut norocul să o am parteneră în swap-ul de primăvară organizat de Revista Atelierul. A fost de bun augur să primesc un cadou atât de minunat!
Costurile totale pentru artiști beauty, rochie, accesorii, bijuterii, costum mire, outfit pregătiri, verighete, dans s-au ridicat la aproximativ 2100 euro (9500 lei).
Nunta noastră / Our wedding (4)
Citește și celalte părți ale articolului:
