Pages

Monday, September 28, 2015

Nunta noastră / Our wedding (2)

Am decis să scriu această serie de articole în mod special pentru viitoarele mirese din România care doresc să-și planifice singure nunta, dar nu au idee de unde să pornească. Eu nu am avut la dispoziție foarte multe surse autohtone, ba chiar am căzut la un moment dat în capcana Pinterest-ului și a altor site-uri ce prezentau nunți boeme, de poveste, făcându-mă să îmi doresc să pun la punct foarte multe detalii. Într-un final, toate aceste site-uri s-au dovedit utile, deoarece am preluat și combinat suficiente idei, pe care am fost surprinsă la sfârșit să le văd îmbinându-se în mod armonios. Voi vorbi, așadar, despre această experiență personală, despre căutările, speranțele, neliniștile și realizările mele din această perioadă. De asemenea, doresc să precizez că sunt dispusă ca pe viitor să îi ajut pe cei ce îmi vor solicita acest lucru cu planificarea propriilor lor nunți, pornind de la ideile și produsele expuse pe acest blog.

8. În ianuarie/februarie mi-am rezervat și artiștii de beauty - make-up și coafură. Dintr-o eroare, nu am mai putut-o avea pe Andreea Cecilia pe partea de make-up (și îmi doream atât de mult să fie ea!). Și nici pe Dionisie Lupu, pe partea de coafură, pe care îl alesesem la sugestia ei (îmi promit că data viitoare voi fi mai vigilentă și nu îi voi mai lăsa să-mi scape așa ușor printre degete!). În schimb, le-am descoperit pe Andreea Anton și pe Ligia Lăscuș, care pot lucra fără probleme în același timp, scutind timp prețios în ziua nunții. Una dintre părțile triste ale nunții mele a fost că Andreea a fost nevoită să întârzie aproximativ o oră. Asta a însemnat o oră de întârziere a tuturor activităților pe care ni le mai propusesem, ceea ce a dus în final la o ședință foto mult mai scurtă decât ne-am fi așteptat, în ciuda faptului că vremea a ținut cu noi (după ce mă resemnasem cu gândul că va ploua la fel de tomnatic ca în ziua cununiei civile)...
Pentru unghiuțe am început să frecventez o tipă începând încă din aprilie. În tot răstimpul care a urmat mi-am răsfățat unghiile numai cu gel. La cât de ”atentă” sunt eu cu ele, nu era ușor să mi le păstrez întregi nici în această variantă! Însă, deși știam apriori că gelul slăbește efectiv unghiile, și că îndepărtarea lui le subțiază și mai mult, am ales pentru nuntă varianta ojă (mi-aș fi dorit simplă, dar am mers pe varianta semi, sperând că va fi ușor de îndepărtat - pentru că urma să plec în Franța, pentru 3 luni, imediat după eveniment și nu aș mai fi avut ocazia/dorința să îmi cheltui banii pe la saloane doar pentru a scăpa de gel!). Ei bine, pe lângă faptul că una dintre unghii mi s-a rupt chiar înainte de a intra în biserică, urmată îndeaproape, imediat după nuntă, de aproape toate celelalte unghii, a mai fost și al naibii de greu să îndepărtez oja de pe unghii. Tipa în casa căreia fusesem de atâtea ori a ales, însă, să nu primească în mod constructiv observațiile pe care i le-am făcut în legătură cu ceea ce mi s-a întâmplat și cum ar fi putut ea să procedeze (printr-o informare corectă și completă asupra diferitelor tipuri de proceduri/ojă folosite). Mi-a dat unfriend și, probabil, unlike la tot ce ținea de persoana mea. I-am tăguit pagina în postul de mulțumire de pe profilul meu, dar aici nu o voi mai aminti, poate doar la cererea publicului. Păcat de un așa caracter, pentru că tipa este chiar talentată și lucrează impecabil...

Prețul total pe care l-am plătit pe partea de beauty (incluzând ședința de probă și întreținerea unghiilor) a fost de 1650 de lei.

9. Februarie este luna în care am început să iau mai în serios gândul că voi avea nevoie de o rochie de mireasă. Poate că sună un pic ciudat, dar nu am probat niciodată nici o rochie de mireasă de-a gata, ci pur și simplu am ales câteva imagini cu rochii care mi-au atras atenția prin unele detalii și, sub atenta îndrumare și deschidere a Cristinei (La Mode Toujours) le-am combinat și ajustat până aproape în ultima clipă, pentru a obține outfit-ul perfect. 
Provocarea cea mai mare pentru Cristina cred că a fost reprezentată nu de faptul că venisem înarmată cu acele imagini și că doream să obțin acea combinație perfectă de detalii, ci dorința de a obține o rochie versatilă, care să poată fi purtată în mai multe moduri și care, pe deasupra, să nu fie de unică folosință! Astfel, rochia a fost una modulară, formată din corset, fustă midi (care a ținut și loc de crinolină), fustă maxi (din tulle, căreia i-am atașat în ultimile momente și o jupă) și voal-cathedral length (aprox. 3,5 m în diametru). Nu aș fi împodobit nici una dintre componentele rochiei cu dantelă, atent selecționată de Cristina, dacă nu aș fi constatat că pur și simplu nu mai am timp să mă ocup și de pictatul brâului (pe care îmi doream să aștern niște povești verzi). Însă brâul împodobit cu detalii sclipitoare a arătat atât de bine încât nu cred că îi voi mai aduce nici o modificare nici măcar pentru sedința foto ”trash the dress”! În plus, s-a îmbinat foarte frumos cu detaliile de pe umăr, ce aveau rolul de a masca prinderea fășiilor de tulle atașate fustei maxi.
Prețul final al rochiei a ajuns la 1650 de lei, la care s-a adăugat, separat, prețul confecționării voalului - 1000 de lei. Am primit ca bonus papionul mirelui, din același material ca și rochia, pe care am avut libertatea de a-l personaliza prin pictură. 
Țin să mai menționez faptul că rochia nașei poartă aceeași marcă - La mode Toujours.

10. Accesoriile miresei au constat într-un bolero, completat frumos de o pereche de cuffs (nu știu exact cum să le numesc în română), confecționate cu mult drag de Iulia Postolachi (Croșetare). Deși mi-aș fi dorit să-l croșetez eu însămi, sunt fericită că am externalizat activitatea, deoarece nu mi-ar fi ieșit niciodată la fel de frumoase cum i-au ieșit ei. Ca încălțăminte, am ales o pereche de sandale simple, cu platformă și toc gros, care să-mi permită să rezist cu stoicism mai multe ore de stat în picioare și de dans (și chiar și-au îndeplinit cu succes misiunea!). Bijuteriile au fost confecționate, la rândul lor, de mâinile dibace ale Andreei de la GloryBox. Am ales bijuterii din ceramică, cu detalii pictate de mână, atât pentru frumusețea și delicatețea lor, cât și pentru sentimentul de unicitate pe care îl am de fiecare dată când port lucruri și accesorii realizate handmade. În ziua nunții am purtat două perechi de cercei (pe cei pe care mi-i comandasem inițial și pe cei pe care Andreea îi realizase inspirată de cerințele mele - și astfel a ajuns să creeze niște frunzulițe de iederă absolut superbe!). Tot din ceramică au fost realizați și butonii mirelui, și cei ai nașului, și chiar și nașa a purtat în a doua parte a petrecerii colierul superb primit în dar de la mireasă! :)

11. Spre deosebire de mine, care mi-am proiectat rochia cu aproximativ 7 luni înainte de nuntă, mirele și-a făcut cumpărăturile cu doar 3 zile înainte de marele eveniment, în faimosul complex Apaca! A avut însă noroc să găsească un costum de mire potrivit și, în același timp, deosebit la un preț absolut decent - aproximativ 1350 de lei (incluzând accesoriile)! Pantofii și-i cumpărase mai demult, le-a făcut și proba cu ocazia ședinței foto de logodnă și a altor două nunți, deci nu ar fi corect să-i includem în calcul, dar nu au costat mai mult de 200 de lei. Și, zice el, un împătimit al adidașilor, sunt chiar comozi! În ciuda comodității însă, a simțit nevoia unei încălțăminte mai lejere în a doua parte a petrecerii, moment pentru care și-a pregătit o pereche de teneși - nimic sofisticat, 30 de lei perechea. Eu deja aveam o pereche în garderobă! :P
Din accesorii, au făcut parte un al doilea papion, gri închis cu buline negre, o curea chic, o pereche de bretele și două cămăși albe de ginerică.

12. Pentru pregătiri, outfit-ul nostru special a constat în aceste două tricouri pictate pentru noi de către mâinile talentate ale Liei (Liloobox). Într-adevăr, Lia a lucrat pe un design deja existent, însă detaliile speciale care au fost adăugate doar pentru noi au constat în pisicuța albă din brațele ”mândrei dobrogene”, precum și al aparatului foto din mâinile ”băietului”.


13. După o primă vizită la un bijutier ”de cartier”, care nici pe departe nu oferea nici profesionalism (ne-au dat să răsfoim, fără prea multe discuții, un album preluat de la niște firme italienești, cred), nici calitate și nici prețuri ”mai mici”, am ales Coriolan. Am deschis pagina lor de internet și am descoperit că au verighete foarte drăguțe, la prețuri foarte accesibile. După ce am pus ochii pe 2-3 modele, ne-am grăbit spre magazinul lor de la poalele dealului Mitropoliei. Dar socoteala de acasă nu coincide cu cea din târg. Am descoperit în showroom că verighetele atât de frumos fotografiate și prezentate pe site sunt chiar mai deosebite în realitate, și cu greu ne-am decis. Nu ne-am fi închipuit niciodată că vom rămâne la varianta aur alb+aur roz (dar arată atât de bine mătuite, cu șanțurile puternic lucitoare curgând pe suprafața lor!). Verigheta mea conține și un mic diamant (trebuia să le deosebim cumva, mai ales că mirele mai avea puțin și comanda aceeași mărime ca și mireasa!). În total, verighetele au costat aproximativ 2300 lei.

14. Ultimul lucru pe care, să zicem, l-am ”externalizat”, a fost dansul. Am ales ”Let's dance” deoarece, de ce să nu recunosc, știu să își facă publicitate și eram, oarecum, deja agasați de nenumăratele reclame de pe FB care îi promovau drept cea mai bună școală de dans, cu o vechime de 20 de ani în calmarea stresului legat de primul dans. Nu știu ce să zic în privința modului de lucru, însă (instructorii nu au voie să stabilească un contact direct cu elevii prin numere de telefon sau facebook). Deși înțeleg că scopul ascuns al acestei proceduri ține mai degrabă de marketing și de păstrarea clienților, decât de protecția lor, acesta este un aspect pe care nu l-am apreciat deloc! Cu toate acestea, nu putem să nu recunoaștem că am avut foarte mult noroc să dăm peste o persoană sensibilă, creativă, entuziastă și înțelegătoare cum este Stelian (am aflat prin cercetări proprii că îl cheamă Mănescu,  și îl recomandăm cu cea mai mare căldură - nu mai colaborează, însă, cu școala).

15. Tot la categoria ”external”, însă, aș putea să amintesc despre minunatul nostru Guest Book. A fost realizat cu mare migală de Ana Gherman, o studentă din Cluj, pe care am avut norocul să o am parteneră în swap-ul de primăvară organizat de Revista Atelierul. A fost de bun augur să primesc un cadou atât de minunat!

Costurile totale pentru artiști beauty, rochie, accesorii, bijuterii, costum mire, outfit pregătiri, verighete, dans s-au ridicat la aproximativ 2100 euro (9500 lei).

Citește și celalte părți ale articolului:


Nunta noastră / Our wedding (4)

Saturday, September 26, 2015

Nunta noastră / Our wedding (1)

 Am decis să scriu această serie de articole în mod special pentru viitoarele mirese din România care doresc să-și planifice singure nunta, dar nu au idee de unde să pornească. Eu nu am avut la dispoziție foarte multe surse autohtone, ba chiar am căzut la un moment dat în capcana Pinterest-ului și a altor site-uri ce prezentau nunți boeme, de poveste, făcându-mă să îmi doresc să pun la punct foarte multe detalii. Într-un final, toate aceste site-uri s-au dovedit utile, deoarece am preluat și combinat suficiente idei, pe care am fost surprinsă la sfârșit să le văd îmbinându-se în mod armonios. Voi vorbi, așadar, despre această experiență personală, despre căutările, speranțele, neliniștile și realizările mele din această perioadă. De asemenea, doresc să precizez că sunt dispusă ca pe viitor să îi ajut pe cei ce îmi vor solicita acest lucru cu planificarea propriilor lor nunți, pornind de la ideile și produsele expuse pe acest blog.

Pentru început, aș vrea să clarific un lucru - nunta noastră a fost una cât de poate de simplă dar, sperăm noi, originală. Apoi, nu m-am visat, în copilărie, mireasă, nu m-am gândit foarte mult la momentul propriu-zis al nunții nici măcar în timpul pregătirilor, care au început cu aproximativ un an înainte. În mintea mea a fost tot timpul un fel de ceață cu privire la detalii. Știam doar că vreau să îmi pun amprenta personală pe cât mai multe dintre ele. Iar singurul lucru de care eram absolut sigură pare să fi fost faptul că îmi doream ca elemente de decor stegulețe pe care să mi le confecționez singură. Cu toate acestea, nu știu cum se face că tot pe ultima sută de metri am apucat să le realizez.
Un alt aspect - să nu vă așteptați să vă ofer oferi detalii la virgulă sau calcule foarte precise - chiar dacă de meserie sunt inginer, când vine vorba de bani, îmi place să aproximez, să nu mă pierd în zecimale sau în detalii inutile...

Așadar, primii pași care au urmat deciziei de a ne căsători în anul următor a fost să ne rezervăm restaurantul și să căutăm DJ, fotograf și cameraman. Cele mai multe decizii în această etapă au fost luate de Cristi, viitorul mire, deoarece cu vasta lui experiență de cameraman de evenimente, trebuia să am încredere în intuiția lui măcar în aceste momente. [Click pe imaginea de mai jos pentru a urmări clipul nostru de nuntă].

https://vimeo.com/139880922

1. Restaurantul a fost ales de Cristi, după cum spuneam, pe baza experienței lui în calitate de videograf (apropo, dacă vă doriți un pachet video de calitate, la un preț accesibil, pentru nunta voastră, pe Cristi îl găsiți atât pe vimeo, cât și pe facebook). Așa am ajuns să rezervăm salonul de evenimente de la Cafeneaua Actorilor, o sală construită efectiv deasupra apei, foarte aerisită și plăcută, în ciuda faptului că are un plafon destul de scund. Cristi a fost foarte mulțumit de mâncarea de acolo, acesta fiind primul considerent pe baza căruia a fost făcută alegerea. Sala este prevăzută pentru evenimente cu o participare de maxim 140 de persoane, noi am prevăzut un număr aproximativ de 70 de invitați, dar a părut ca și cum ar fi fost special construită pentru numărul final de participanți, și anume 50 cu tot cu staff (fotograf+asistent, cameraman, DJ).
Managerul de evenimente, domnul Dan Popa, este o persoană foarte amabilă care ne-a ajutat foarte mult inclusiv cu sfaturi în perioada cuprinsă între momentul rezervării și finalul evenimentului. La prima noastră discuție, încă nu eram hotărâți nici măcar asupra datei evenimentului. După ce am cochetat o perioadă cu ideea de a ne căsători în luna mai, ne-am hotărât inițial asupra unei date din luna octombrie, însă după o tură de lac, am realizat că ziua e foarte scurtă în acea perioadă a anului și am ales, puțin mai siguri pe noi, data de 12 septembrie. De asemenea, am avut până la ultima discuție de dinaintea nunții o mică teamă legată de numărul invitaților, în sensul că ne închipuiam noi că numărul minim de meniuri ce trebuie plătite ar fi 50, și începusem să ne facem planuri pe cine să invităm ”pe gratis” în caz că ne rămân meniuri în plus, dar nu ne-a fost impusă nici un fel de condiție asupra acestui număr, nici înainte, nici după stabilirea numărului final de meniuri, care în cazul nostru putea să fie suplimentat cu maximum 5 porții. Legat de meniu, menționăm că, tot pe baza experienței și dorind să evităm consumerismul, am renunțat la unul din felurile de mâncare, și anume sarmalele. Astfel, luând în considerare locația aproximativ centrală, costul meniului s-a ridicat la aproximativ 70 de euro, incluzând tips.

2. Fotograful a fost ales, tehnic, tot de Cristi, deși toate variantele posibile au fost descoperite de mine. Nu putem să divulgăm prețul acestuia aici, însă putem să menționăm că s-a ridicat un pic peste bugetul stabilit inițial pentru foto, prețul reprezentând și motivul pentru care chiar am și pierdut o variantă la fel de bună din punct de vedere calitativ, dar ceva mai avantajoasă (semn că nu e bine să refuzi o ofertă pe motive financiare, deoarece nu vei mai prezenta încredere atunci când revii asupra ei. Evident, noi am fost refuzați când am revenit). Fotograful pe care l-am ales se numește Mihnea Volocariu, ne-a atras atenția portofoliul lui de pe pagina Pif Media, abia de anul acesta începând să își construiască și un profil propriu, sub numele de MHN Pictures. Am ales să achiziționăm și o ședință foto before wedding, pentru a ne obișnui cu stilul fotografului, dar care ne-a fost și de folos, deoarece am folosit una dintre fotografii pentru invitația de nuntă.

3. DJ-ul și cameramanul au fost aleși tot de Cristi. Unul dintre colegii lui de muncă, Gigi Nedelcu, a fost cel care a utilizat pentru prima dată o cameră de filmat DSLR (echipamentul lui Cristi), filmul de nuntă și editarea imaginilor video căzând pe umerii lui Andrei, un prieten foarte bun al lui Cristi. De fapt, înțelegerea lor a fost să-și editeze reciproc nunțile (pentru a fi mai motivați să le termine repede), Andrei căsătorindu-se la două săptămâni după noi, pe 26 septembrie. DJ-ul a fost ales pe aceleași considerente de calitate ca și în cazul restaurantului, și într-adevăr Nicolae Grecu a reușit să susțină o atmosferă veselă de petrecere, unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult la el fiind faptul că momentele serii s-au separat foarte frumos, dansul de sosirea felurilor de mâncare, când invitaților li s-a oferit răgazul de a savura mancarea despre care, cum am amintit și mai sus, a fost într-adevăr foarte delicioasă! A ținut cont într-o foarte mare măsură și de cerințele noastre în materie de playlist, deși a recunoscut că de obicei primește în jur de 5 melodii ”de suflet” din partea mirilor, nu mai bine de 30, cât i-am dat noi! :)) Melodiile alese extra au fost, de fapt, mai mult pentru a mă asigura eu că nunta va avea amprenta personală și în ceea ce privește sunetul, atmosfera transmisă, contemporaneitatea evenimentului. Pentru cei interesați, pot publica lista celor 30 de melodii pe care i le-am transmis DJ-ului înainte de eveniment, precum pot face și o selecție de melodii dintre cele pe care am dansat în acea seară.

4. Deși nu prea eram încântați de ideea de a angaja o interpretă de muzică populară, deoarece țineam la gestul de a oferi invitaților noștri și o atenție ”muzicală”, după câteva încercări de a găsi o astfel de persoană atât disponibilă, cât și la un preț rezonabil am hotărât că cel mai bine este să ne evidențiem printr-un moment mai ”altfel”, și anume printr-un mic concert de pian, care a reprezentat intro-ul serii. Și astfel (destul de târziu, de fapt, pentru că am improvizat ceva cu aproximativ o lună înainte de nuntă, când am început să luăm și lecții de dans) - am rezolvat și problema găsirii unei melodii potrivite pentru dansul mirilor, ultima melodie cântată la pian fiind și suportul audio al primului nostru dans. Prin urmare, pentru momente deosebite pe acorduri de pian o recomandăm cu căldură pe Nora, care în restul timpului predă lecții de pian în cadrul Clubului de Arte Pannartis.

5. Între timp am început să ne căutăm și nași. Ne considerăm norocoși că i-am descoperit chiar alături de noi, în perechea Alex-Ana, ce ne sunt veri și buni prieteni și care și-au sărbătorit propria nuntă cu doar o lună și jumătate înaintea noastră. Și nu că ne-am lăuda, însă merită subliniat faptul că nașul nostru se implică în activități umanitare, cum este și strângerea de fonduri pentru două proiecte de interes național, foarte importante, menite să îmbunătățească viața celor ce suferă de diabet și de inimă. Alex a susținut aceste două cazuri nu doar financiar, ci și prin promisiunea de a alerga și a finaliza cu bine maratonul Internațional Organizat în București la începutul lunii octombrie. Cauza a fost susținută si printr-o pagină de fundraising.

6. Cu găsirea bisericii am avut ceva bătăi de cap de care preferăm să nu ne mai aducem aminte, însă principala problemă a fost că am început căutarea destul de târziu, la sfârșit de februarie/început de martie. Alegerea finală a fost biserica de care, de fapt, și aparținem, și anume Delea Nouă, preoții de acolo trecând de mai multe ori pe la noi pe acasă cu ocazia diverselor sărbători și lăsându-ne o impresie foarte plăcută. Cununia a fost oficiată, așadar, de un sobor de trei preoți, acompaniați de un cor divin, iar slujba a fost foarte deosebită față de ceea ce cunoșteam de la alte biserici. Cel mai mult mi-a plăcut momentul în care ne-au fost scoase cununiile de pe cap, iar peste mâinile mele rămase încrucișate pe evanghelie au fost așezate din nou mâinile mirelui, în semn de jurământ familial (interpretarea îmi apaține). Mi-a mai plăcut și partea din predică în care ni s-a spus că moartea nu ne va despărți, ci din contră, dacă cel puțin unul dintre noi va merita să intre în Rai, îl va lua și pe celalalt cu el. :)

7. În momentul în care am avut stabilită și biserica, am înființat un blog, Cristi & Cristina, pe care l-am folosit la un moment dat sub formă de invitație online. Deși nimeni nu a folosit metoda mea de înregistrare a confirmării participării la nuntă care se afla în side-bar-ul blogului (RSVP), consider că pentru mirii mai moderni această variantă se poate dovedi una destul de eficientă și apreciată, și este bine, oricum, să cunoașteți și aceste oportunități care vă sunt oferite în mod gratuit online.

Costurile totale pentru restaurant, DJ, cameraman, fotograf, biserică, pian s-au ridicat la aproximativ 5300 euro (24000 lei), dintre care totalul acconto-urilor s-a ridicat la aproximativ 1000 euro (4000 lei).

Citește și celalte părți ale articolului:


Nunta noastră / Our wedding (3)