Pages

Tuesday, November 29, 2016

Ce înseamnă handmade? Lista scurtă de materiale și unelte pe care le folosesc eu în procesul de creație // What is handmade? Short list with the materials and tools I use to create

”Handmade” reprezintă un nume generic pentru lucrul de mână. Pentru că sună mai bine în engleză, l-am adoptat și îl folosim în general pentru a descrie lucruri sofisticate realizate manual, de cele mai multe ori unicat. Handmade-ul, ca orice altă activitate, poate fi făcut mai bine sau mai puțin bine, după dăruirea, talentul, priceperea sau bugetul fiecăruia. Pentru mine, HANDMADE reprezintă o activitate făcută din pasiune, în timpul meu liber și nu numai (uneori răpesc și din timpul altor activități doar pentru a mă delecta cu lucrurile care mă fac cu adevărat fericită). Însă ceea ce nu știe foarte multă lume, ba chiar de cele mai multe ori ignoră cu desăvârșire acest detaliu, este că handmade-ul implică și o foarte mare investiție. Lumea se așteaptă, în mod eronat, ca handmade-ul să fie ieftin și să arate la fel ca un produs făcut pe bandă rulantă, dar chiar și o simplă reciclare, sau REPURPOSE, cum i se mai spune în engleză, presupune să ai câteva accesorii esențiale la îndemână - un patent, un lipici, un ciocan, o sârmă, o hârtie, o vopsea etc. care nu sunt nici ele gratuite. În cele ce urmează, vă voi descrie un pic toate materialele și uneltele pe care le-am achiziționat în ultimii ani pentru hobby-ul meu, din dorința de a schimba această preconcepție, legată de prețul unui obiect handmade, dar și pentru a vă dezvălui câteva dintre tainele unui creator, pentru a ajunge să îl prețuiți pe el și munca sa.

În ultimii patru ani de zile, de când m-a prins febra aceasta a creației, am investit în mai multe materiale și accesorii, umărind de fiecare dată calitatea și durabilitatea în timp. Deoarece croșetatul (o tehnică de nereprodus încă de vreo mașină) a fost prima mea pasiune, am început cu firele de croșetat. Am încercat de toate - de la bumbac la acril, de la fire mai subțiri la fire chunky (mai groase). Cel mai mult însă îmi place să lucrez cu bumbacul, printre preferatele mele aflându-se firele Catania și cele de la Yarnart. Îmi mai plac și firele Christmasy și cele de mătase, deși acestea din urmă sunt mai greu de folosit... Pentru creațiile croșetate am mai avut nevoie de: croșete (evident)  - am aproape toate mărimile existente, ace, fire de cusut, nasturi, safety eyes și umplutură siliconată (pentru jucării), lipici pentru textile, mânere pentru poșete și multe alte mărunțișuri. Ca să nu mai vorbesc de cărți... cred că sunt dependentă. Momentan, colecționez publicația ”Simply Crochet” (UK) și seria de cărți publicate de AmigurumiPatterns.com, dar am mai achiziționat și volume individuale, cum ar fi Crochet so Fine.
Am fost tentată apoi să învăț să cos la mașină. Am început cu o mașină foarte veche și mult prea greoaie pentru mine, cu ajutorul căreia am reușit să cos totuși vreo câteva fețe de pernă. Cel mai mult îmi lipsea însă viteza de cusut reglabilă, așa că atunci când m-am hotărât să investesc într-o mașină de cusut adevărată, am ținut la acest detaliu, dar și la calitate, așa că am cumpărat un entry-level marca Brother, și anume Innov-IS 35, cu 75 de tipuri de cusături. Căreia i-am cumpărat de asemenea o mulțime de accesorii (piciorușe extra - pe care, recunosc, e posibil să nu le folosesc niciodată, bobine, ațe de cusut de calitate, seturi de ace suplimentare, cutter circular simplu și cu model zimțat, suport special pentru tăiat și decupat materiale etc).

Am folosit-o până acum pentru câteva proiecte foarte dragi mie: o poșetă din imitație de piele (care s-a dovedit a nu fi atât de rezistentă până la urmă), rochița păpușii Laura și Sea Pony (care acum îi ține de urât la birou unui prieten drag). Le puteți admira pe toate în colajul de mai jos.
Ahhh, și cât pe ce să uit de cei trei ursuleți polari. Și de pisicuțele dansatoare. La cât au ieșit toți de simpatici, merită un colaj separat, nu-i așa? :)

Dar să nu ne îndepărtăm de la subiectul discuției. Pe lângă toate cele de mai sus, vara aceasta am ales să urmez și un mic curs de croit, pentru că pe viitor mi-ar plăcea să fac și asta, măcar așa, pentru mine. Iar pentru asta voi avea nevoie în viitor și de un manechin (sau mai multe) de croitorie. Deci, alte investiții.
Și nu m-am oprit aici. Am rămas fermecată de ornamentele și decorațiunile de hârtie decupată, pentru care am aflat eu că îți trebuie un cutter special. Silhouette se numește ce am eu (modelul Cameo) - e ca un fel de imprimantă numai că, în loc să taie, decupează după un contur dat. Merge și cu carton, și cu autocolant, și cu textil (deși eu încă nu am încercat) și posibil și cu alte tipuri de materiale, doar să nu fie mai groase de 1 mm. (Damn, iar între timp au scos un model care acceptă și grosimi mai mari!). Cu ajutorul ei am realizat place-cardurile și alte accesorii de la nuntă și multe tricouri pictate cu stencils (șabloane). Bineînțeles, și pentru ea am cumpărat o mulțime de accesorii: autocolant (vynil) special, folie de transfer, markere (hei, poate să și imprime, nu doar să taie :D), un suport în plus (conține adeziv și mi-era teamă să nu se degradeze prea repede, haha!), software de designer etc.

Că tot am amintit de tricouri, iată următoarea investiție: culori speciale pentru textile (mai multe brand-uri, că deh, trebuie să experimentez :D), pensule și tare mi-ar mai trebui și niște markere (Santa, did you hear that?). Odată cu cele pentru textile am cumpărat și culori speciale pentru ceramică - cu cât încerci mai multe în viață, cu atât ai o viață mai bogată, nu-i așa? :))

Pasiuni pe care încă nu le-am explorat suficient includ munți de FIMO (neapărat toate culorile existente) și alte feluri de paste cu uscare la aer sau în cuptor, unelte pentru sculptat ștampile și accesoriile aferente, cărți cu diverse proiecte de handmade, printre care una cu flori de hârtie inimaginabil de frumoase, țesături și materiale de tot felul pentru rochițe, păpuși și alte creații cusute, fel de fel de accesorii pentru bijuterii - turtițe de cercei, agrafe pentru broșe etc etc. Se înțelege că pe toate acestea le-am cumpărat eu, de-a lungul timpului, da?!

Oare ce am uitat? Da, cutii de tot felul pentru depozitare, deși oricum cred că am rezervat în casă și în dulapuri mai mult spațiu pentru toate aceste obiecte decât pentru lucrurile personale :) Și... sper că ați observat pozele profesionale, produse cu atenție și pasiune. Noroc că soțul meu este videograf (îl găsiți aici), că altfel investiția într-un DSLR și obiectivele aferente s-ar fi apropiat cu ușurință de toate celelalte investiții :) Doar de timp aș mai avea nevoie, de disciplină și de multă voință să pot duce la capăt cât mai multe dintre proiectele pe care le colecționez de atâta vreme pe pinterest și în suflet. Mult spor vă doresc și vouă în tot ce faceți! Îmi exprim speranța că am contribuit prin rândurile de mai sus măcar un pic la înțelegerea mai deplină a ceea ce înseamnă handmade și v-am oferit o idee despre cum ar putea să arate atelierul unui artist. Sper că am reușit să îmi îndeplinesc scopul! 

Friday, January 15, 2016

Nunta noastă / Our wedding (5)


După ce v-am povestit toate detaliile legate de nunta noastră, ce ar mai fi de spus? Suprinzător, noi am fost foarte mulțumiți de cum a ieșit totul, chiar daca acum, privind în urmă, realizăm că a fost o mică nebunie ceea ce am făcut și chiar am fost foarte aproape de unele situații nu tocmai plăcute, în anumite momente, dar peste care am trecut cu bine. Important este că am ales să tratăm acele clipe cu relaxare și bucurie, pentru mine fiind încă incredibil câtă adrenalină trebuie să fi avut să nu fi acționat impulsiv în unele momente de tensiune, așa cum fac de obicei. E drept, am fost la un moment dat un pic sâcâitoare cu mirele meu, dar ca și mine, și el era sub influența adrenalinei, și nu s-a supărat, dar nici nu m-a ascultat :D
Analizând rezultatele - imaginile video și foto - realizez însă că ar fi unele lucruri pe care le-aș fi tratat altfel, și anume i-aș fi rugat să filmeze și să fotografieze inclusiv momentul în care am alergat la restaurant să punem la punct ultimile detalii. Și așa nu prea ne-a mai rămas după această escală prea mult timp pentru ședința foto clasică. Mi-ar fi plăcut să privesc acum, după nuntă, imagini cu mine aranjând și ordonând, plantând place-carduri și flori în tort, agitându-mă în jurul meselor alături de prietenii noștri care care ne-au însoțit încă de dimineață. Mă gândesc că poate și aceste momente ar fi devenit în memoria noastră o amintire dragă, pentru că fiind fotografiați, filmați, am fi fost oarecum forțați să tratăm momentul cu mai puțină seriozitate și cu mai mult calm și bucurie. La urma urmei, a fost un moment al nostru, noi am fost proprii noștri wedding-planneri și ar fi trebuit să fim mândri de asta. Îmi pare rău că nu am avut prezența de spirit să le cer asta artiștilor noștri vizuali (din fericire, nașul nostru a fost pe fază și avem câteva imagini cu restaurantul și cu noi și din timpul zilei!).
Pe de altă parte, m-aș fi așteptat să ia inițiativa singuri. Poate că eu, de felul meu, am așteptări prea mari de la oameni, în general... Dar aici simt o oarecare dezamăgire. Poate și prin prisma faptului că mă consider eu însămi un mic artist. De aceea, aș dori pe această cale să le transmit și lor, fotografilor, în special, și cameramanilor de nunți, un mesaj - nu vă sfiiți să fotografiați orice fel de activitate atunci când documentați o nuntă. Doar dacă mirii nu vă cer contrariul, trebuie să înțelegeți că orice moment, cum ar fi acesta, de punere la punct a ultimelor detalii, ar putea deveni pentru ei amintiri prețioase dacă voi veți fi pe fază să imprimați imaginile în cardurile aparatelor voastre scumpe. Înțeleg că la ședințele foto se merge pe chestii regizate, dar de ce să nu oferi acest privilegiu, de a avea o ședință foto ”mai altfel” unor miri care ajung, din diverse motive, în situația de a nu avea prea mult timp pentru ceva regizat? De ce să considerați din start acel timp ”mort”?
Acesta ar putea fi singurul regret în legătură cu nunta mea - păstrez însă în suflet amintirea acelor momente intense, iar lipsa mărturiilor palpabile nu o va face să dispară cu timpul :)

Bilanțul final ne-a arătat că, în urma nunții, am primit de la rudele și invitații noștri în dar suma de aproximativ 6450 euro (29000 ron). Costurile totale de nuntă s-au ridicat la suma aproximativă de 8800 euro. Diferența de 2350 euro a însemnat investiția noastră fără ramburs în acest eveniment. Într-adevăr, aceste cifre ne arată că n-ar fi tocmai accesibil să ai o nuntă aproape perfectă, așa cum am avut noi, însă, deși totul a culminat cu acea zi și seară memorabile, nu s-a rezumat doar la atingerea acestui apogeu. A fost vorba mai degrabă de călătorie, de emoțiile pregătirilor, de punerea la punct a detaliilor, de decizii și răzgândiri, de puterea de a renunța, de motivarea de a continua, de credința în prezent, de speranța în viitor. Le mulțumim tuturor celor ce au participat, în mod direct și indirect. La mai mare!

PS: curând voi reveni cu noi articole ilustrate cu pozele profesionale. Stay close!


Sunday, November 1, 2015

Mourning hearts

I spent today eating chocolate and crocheting black hearts, in the memory of those young people who tragically died in Bucharest two days ago. 
I'm thinking about wearing one of them for the following week as a brooch, symbolising the grief that has been declared in all Romania. 


Although among the victims there wasn't anybody that I personally knew, this event actually affected me more than I thought it would. I usually gather in my facebook list not only persons that I know in real life, but also people that I admire, that do something for the community, and especially artists. Some of the people that died friday evening could've been in my list for these reasons. They were kind persons.


Also, the tragedy took place during a concert. Half of the band actually died, and the others aren't in a good condition either. Even if I'm not quite a rock fan - that's how I know I couldn't have been there - I can't stop thinking that my husband could actually have been there, because he's working in the media. But rock is also a form of art and I empathize with this. Also, a lot of photographers died and others are seriously injured. I empathize with these kind of people. I have similar feelings to the day I found out one crocheter whose work I was following left this life. And I couldn't help feeling sorry even when another artist I like lost her dog


How could I not be in grief this time? There is also so much symbolism in this event. Romanians need to fraternize more and be more aware of the wrong things that sorround us. Especially, young people should be united when it comes to choosing their leaders. When it comes to respecting each other. When it comes to simply being correct.



Here is an extract from the lyrics of the first song on the new album that was lounching that night: "We're not numbers, we're free, we're so alive / Cause the day we give in is the day we die".
RIP.

PS: link to all the patterns and inspiration pictures can be found in my pinterest crochet collection.

Thursday, October 15, 2015

Nunta noastră / our wedding (4)

Am decis să scriu această serie de articole în mod special pentru viitoarele mirese din România care doresc să-și planifice singure nunta, dar nu au idee de unde să pornească. Eu nu am avut la dispoziție foarte multe surse autohtone, ba chiar am căzut la un moment dat în capcana Pinterest-ului și a altor site-uri ce prezentau nunți boeme, de poveste, făcându-mă să îmi doresc să pun la punct foarte multe detalii. Într-un final, toate aceste site-uri s-au dovedit utile, deoarece am preluat și combinat suficiente idei, pe care am fost surprinsă la sfârșit să le văd îmbinându-se în mod armonios. Voi vorbi, așadar, despre această experiență personală, despre căutările, speranțele, neliniștile și realizările mele din această perioadă. De asemenea, doresc să precizez că sunt dispusă ca pe viitor să îi ajut pe cei ce îmi vor solicita acest lucru cu planificarea propriilor lor nunți, pornind de la ideile și produsele expuse pe acest blog.

Să trecem la detaliile de care m-am ocupat în mare măsură singură. Câteodată m-a mai ajutat și Cristi, e adevărat. Întotdeauna îl întrebam și pe el ce părere are :P Aici găsiți panoul de Pinterest în care am grupat toate ideile găsite pe această platformă și pe care le-am împrumutat în organizarea nunții noastre.

1. Invitațiile
A fost foarte greu să găsim o variantă de invitație de care să fim mulțumiți, și pe care să ne facă plăcere să o împărțim. De fapt, eu mi-aș fi dorit să fi făcut anunțul cu privire la nuntă mai devreme, pentru că, pe de o parte, e frumos să știe toată lumea din timp despre astfel de evenimente, pe de altă parte pentru că unii își fac planuri cu mult timp înainte, și ar fi fost păcat să nu poată veni. Dar, ei bine, asta a rămas doar la nivel teoretic, pentru că nu am fost mulțumită la vremea respectivă de varianta de save the date pe care o ticluisem (un cub din lemn cu magnet și detaliile principale scrise pe fiecare față - 1. pentru că nu era suficient de elegant pentru ce îmi închipuisem eu și 2. pentru că nu aș fi avut răbdare să personalizez atâtea cuburi). Cert e că investiția fusese făcută deja. Dar având în vedere că sunt un artist și achiziționez frecvent materiale de bricolaj, aceste chetuieli pot fi trecute ușor cu vederea. Nu mă pot abține însă să nu vă arăt cum ar fi arătat:


Invitațiile au fost finalizate, până la urmă, undeva pe la sfârșitul lunii mai. Dar suntem foarte mulțumiți de ceea ce ne-a ieșit. Am preluat ideea de invitații-ciocolată de pe internet, apoi ne-am personalizat ambalajul utilizând o ștampilă pe care o comandasem încă din aprilie de la un crafter din SUA, via Etsy. Pe lângă ștampilă, designul ambalajului a fost constituit din diverse repere ale căror surse au fost internetul (steguletele, textul inspirat, codul de bare - dansatori etc). Toate aceste detalii au fost imprimate pe hârtie (lucioasă) fotografică subțire (120g) de pe cartuseria.ro. Pentru că ne-am gîndit la invitații noștri și la confortul lor, pentru a nu fi nevoiți să păstreze ambalajul, am făurit și un magnet personalizat cu poza noastră, principalele detalii + contactul fiecăruia dintre noi și un element grafic găsit pe internet. Magnetul a fost o idee mai mic decât ciocolata, pentru a intra frumos sub ambalaj, și a fost securizat de staniol prin intermediul unei benzi dublu adezive (ca să nu cadă). Și aici trebuie să vă spun că am găsit o hârtie magnetică super frumoasă și de calitate, subțire și finuță, producție 100% românească, pe amddigitalgroup.ro. Nu m-am putut abține și am comandat din fiecare tip de suprafață câteva zeci de coli (cristal, satin și raster - am evitat hârtia lucioasă) și mi-au plăcut toate în aceeași măsură! Singura lor problemă, la momentul acesta, este că au externalizat transportul la un preț mare nejustificat! Desigur că la comenzi mai mari probabil că acest aspect poate trece neobservabil, dar la o comandă destul de mică cum a fost a mea, nu am putut să nu remarc acest lucru.
Am împărțit mai bine de 70 de ciocolate, dar în total am cumpărat 100. Din nou, a fost destul de greu să găsim o ciocolată care să fie și bună la gust, și accesibilă ca preț, și ambalată în staniol. Mai jos aveți o fotografie in timpul asamblării, până voi face rost de niște poze mai decente.


Ca prețuri, pe ștampilă am dat în jur de 350 ron (cu tot cu suport pentru cerneală dimensionat + cerneală și rezerve - deși nu am apucat să terminăm nici măcar un tub), hârtia pentru ambalaj - 75 ron, hârtia magnetică - 320 ron, ciocolata - 200 ron. Nu am folosit, desigur, toată hârtia cumpărată, dar achiziția o vom considera la cheltuieli conexe.

2. Ghirlande luminoase
Am văzut într-o zi pe Pinterest o decorațiune genială, realizată dintr-o ghirlandă de luminițe de Crăciun și mingi de pingpong. Nu eram foarte sigură cum voi integra astfel de ghirlande în decorul nunții, de altfel, am șovăit până în ultima clipă cu privire la acest aspect, dar știam că trebuie să le am. Fiind pe baterii, astfel de ghirlande își pot găsi cu ușurință întrebuințare în multe proiecte. Am comandat de pe aliexpress.com atât ghirlandele, cât și mingile de ping-pong - iar pe acestea din urmă am ales să le comand în cantități de câte 200 de mingi (eu aveam nevoie de 600) deoarece era limita pentru a beneficia de expediere gratuită. Am plătit pe 15 ghirlande, având câte 40 de leduri, 40 de euro, iar pe mingi am plătit 73 de euro. Bateriile au costat 30 de lei (marca Carrefour, țin mai mult de 24 de ore - pe testate)


3. Stegulețele
După cum vă ziceam, îmi doream foarte mult stegulețe la nunta mea. Mi-am zis că e mai bine să le făuresc singură, din material textil, pe care l-aș putea folosi ulterior pentru alte proiecte (ah, cum ar arăta o pătură patchwork din triunghiuri de material? Cu siguranță mi-aș zice de fiecare dată în gând, când aș vedea-o: ah, astea au fost stegulețele de la nunta mea! Chiar dacă am amânat confecționarea lor până în ultimile zile, au conturat un decor nesperat de interesant, după cum s-a putut observa din clipul nunții. Materialele le-am ales din oferta fabrix.ro (exclusiv bumbac de calitate, cu printuri interesante) și comanda care le-a inclus a fost în jur de 600 ron. Pentru banda bie pe care am folosit-o ca element de legătură am plătit în jur de 100 ron (și am ales satin deoarece era mult mai ieftin).

4. Papetăria de la nuntă
A constat din meniuri, placecard-uri și numere de masă. Pentru meniuri, am cumpărat plicuri albe simple (ca să servească în același timp și ca plic pentru dar), iar textul, imprimat pe hârtie foto autoadezivă tot de la cartuseria.ro,  a fost personalizat pentru fiecare invitat/familie în parte, ca să putem deosebi la sfârșit contribuția primită de la fiecare. Decuparea textului a fost realizată cu ajutorul mașinii mele de decupat Silhouette Cameo. Tot cu Silhouette am decupat și chiar imprimat prenumele fiecărui invitat pe placecard-uri. Pentru realizarea acestora, m-am folosit de acest tutorial, ba chiar am ales același design pentru fluturi. Numerele de masă au fost printate tot pe hârtie autoadezivă, lipite pe carton și având drept suport un băț pentru frigăruie. Designul l-am downloadat de aici. Prețul aproximativ pentru hârtia consumată cu aceste proiecte a fost de 300 ron (incluzând aici numărul infinit de fails care s-a datorat faptului că am observat foarte târziu că am o problemă cu cuțitul pentru decupat...).


5. Mărturiile
Mărturisesc că mi-am dorit un candy bar. Dar cum am aflat că ar fi fost destul de costisitor să organizăm unul pe comandă, cu produse de calitate, m-am gândit că ar fi bine ca mărturiile să fie constituite din ceva dulce, care să poată potoli pofta atât pe loc, cât și mai târziu, acasă. Am încercat să fac o comandă la BonBon Candy, din Cluj, pe care îi urmăresc încă de la începuturile lor și mi se par super creativi. Însă ceea ce mi-au oferit ei depășea bugetul stabilit, iar cantitatea de dulce era mult prea mică per persoană. Noroc cu o cunoștință care a lucrat pentru ei, și care mi-a mărturist că bomboanele pe care le comercializează ei nu sunt decât jelly beans-urile care pot fi încercate la LIDL. M-a suprins prețul foarte mic (aprox. 5.5 ron/250 gr), așa că am hotărât să îmi fac singură borcanele cu ”concentrat de fericire”! Am comandat borcanele de pe internet, 40 cu capac alb și 40 cu capac negru. M-a ajuns la aproximativ 180 ron. Iar jelly beans am folosit o punguță la 3 borcane, deci 27 de pungute, deci aprox 150 de ron în total. Etichetele au fost printate pe hârtie autocolantă transparentă, de la cartușeria. La baza capacului am legat o panglică subțire, verde, al cărei cost total a fost aprox 50 ron.

6. Piesele centrale de pe mese
M-am tot gândit și răzgândit în legătură cu aceste center-piece-uri, deși ideea mi s-a părut genială și convenabilă încă de la început. Mă bucur însă că am rămas la această variantă. Am avut nevoie de câteva oglinzi de 30 cm diametru, pe care le-am comandat la un sticlar (pentru 12 bucăți, am plătit 120 ron), paharele au fost împrumutate de la restaurant iar lumânările au fost cumpărate de la Ikea (7 lei/4 buc - am cumparat în jur de 8 sau 9 pachete, deci aprox 60 de ron). Sub fiecare pahar am așezat câte o gerbera, iar ca și coloristică am ales combinația roșu-alb-roz. Fructele servite de către restaurant au fost așezate în jurul acestui suport, direct pe fața de masă.

7. Pahare de șampanie personalizate
Ah, mai-mai că nu le-aș fi avut, deși deja investisem în soluția pentru sablare, pe care am achiziționat-o de la Atelier Tiffany Art. Paharele au fost ieftine, de la Ikea, deși aveam deja unele de calitate mult mai bună acasă, luate special pentru această ocazie. Pentru design, m-am inspirat de aici. Din păcate, atunci când am cumpărat paharele nu am avut în vedere că și nașii ar trebui să aibă pahare personalizate, de aceea am ales la final soluția cu paharele de la Ikea. Ah, de-ați ști că undeva pe la ora trei dimineața, înainte de nuntă, eu încă lucram la ele... Prețul pentru aceste pahare se ridică, prin urmare, la aproximativ 100 ron.

8. Florile
Au costat în jur de 700 ron. Dintre acestea, doar ghivecele cu iederă (din care nu am folosit decât vreo jumătate de ghiveci) au fost 200 ron. Flori am luat mai multe decât aveam nevoie, evident, dar cum nu aveam nimic concret în minte, a fost o mișcare destul de inteligentă, iar investiția nu s-a dovedit a fi chiar atât de mare. Dintre speciile alese, aș putea enumera: gerbera (pentru aranjamentele de la restaurant); trandafiri, crizanteme și un soi de mini-roșii (pentru buchetul nașei și cocarda nașului), împodobite cu frunze tip suliță; crini și floarea miresei, pentru buchetul meu (crinii erau deja supradimensionați, și nu am vrut să încarc buchetul cu prea multe specii de flori), asezonate cu iederă; lisianthus și floarea miresei, pentru coroniță, cocarda mirelui și... TORT! Da, a fost o alegere de moment de a împodobi tortul cu flori naturale (ulterior mi-am dat seama că chiar se poartă), asta și pentru că era îmbrăcat integral în frișcă, și să nu pară prea anost. Apropo, pentru tort am mai achiziționat separat și câteva artificii, în valoare de 6o ron.

9. Wedding-planner
Cu mult timp înainte de a mă apuca, propriu-zis, de organizarea nunții în cele mai mici detalii, am cumpărat de pe Etsy un pdf ce se intitula Things to do before I say I do. Probabil că m-a atras titlul, dar vă asigur că e 95% useless, deoarece în afară de a-mi aduce aminte de unele aspecte pe care aș fi putut să le sar din neatenție, nu mi-a fost de folos cu absolut nimic. Scrisă foarte impersonal și sec, constă de fapt din niște sheet-uri referitoare la aspectele și etapele caracteristice organizării unei nunți. Din punctul meu de vedere, pune prea mult accent pe unele detalii neimportante și în general mi se pare că complică foarte mult lucrurile, îndemnând viitorii miri să caute și să analizeze multe prețuri înainte de a se decide (în detrimentul calității). Și unde mai pui că am și printat acest bull-shit! Cred că această situație se datorează într-o anumită măsură faptului că la americani nunțile se organizează în mod diferit, deși am început să împrumutăm din ce în ce mai multe aspecte de la ei. Mă gândesc care ar fi succesul unei cărți de wedding planning scrisă special pentru români? :) PS: pdf-ul a costat 22 euro, adică aproximativ 100 ron.

După cum puteți observa, faptul că mi-am confecționat singură mare parte din decorațiuni și alte detalii, culminând cu faptul că mi-am făcut singură buchetul de mireasă - iar al nașei a ieșit chiar mai superb - neavând absolut nici un fel de experiență în domeniu, ci mergând mai mult pe instinct, nu înseamnă că am cheltuit mai puțin, ci din contră. Am însă avantajul artistului deoarece, unele materiale fiind excendentare, pot fi folosite ulterior pentru alte proiecte și astfel nu va mai trebui să fac investiții suplimentare. Prin urmare, cheltuielile legate de această etapă se ridică undeva la 4000 ron (900 euro).

Citește și celalte părți ale articolului:


Wednesday, October 7, 2015

Autumn photoshoot


These pictures have been taken more than a year ago, in Bucharest. I wanted to show off this lovely crochet purse that I was going to offer as a birthday gift. I just didn't have the time to tell you about it until now.
For the purse, I used the abstract crochet cats pattern by Teresa Richardson. The handles were purchased from a friend which sells crochet supplies via facebook

The photoshoot also features a shirt that I've already presented here, on the blog - its about the tatting lace embelished shirt. Hope you like the pictures bellow!





Tuesday, October 6, 2015

Nunta noastră / Our wedding (3)

Am decis să scriu această serie de articole în mod special pentru viitoarele mirese din România care doresc să-și planifice singure nunta, dar nu au idee de unde să pornească. Eu nu am avut la dispoziție foarte multe surse autohtone, ba chiar am căzut la un moment dat în capcana Pinterest-ului și a altor site-uri ce prezentau nunți boeme, de poveste, făcându-mă să îmi doresc să pun la punct foarte multe detalii. Într-un final, toate aceste site-uri s-au dovedit utile, deoarece am preluat și combinat suficiente idei, pe care am fost surprinsă la sfârșit să le văd îmbinându-se în mod armonios. Voi vorbi, așadar, despre această experiență personală, despre căutările, speranțele, neliniștile și realizările mele din această perioadă. De asemenea, doresc să precizez că sunt dispusă ca pe viitor să îi ajut pe cei ce îmi vor solicita acest lucru cu planificarea propriilor lor nunți, pornind de la ideile și produsele expuse pe acest blog.

Înainte de a vă povesti despre celelalte detalii pe care le-am pus la cale după multe gândiri și răzgândiri, vă voi descrie două etape intermediare ce au făcut parte din călătoria noastră spre marea întâmplare, și anume ședința foto de logodnă și cununia civilă.

Ședința foto de logodnă

Am intrat în acest joc, al fotografiilor de cuplu, cu niște așteptări personale foarte mari. Multe dintre ele nu mi s-au împlinit. Dar am învățat să iubesc rezultatul, mai ales că multe detalii s-au potrivit fără ca să depunem prea mult efort, iar la sfârșit am fost chiar recompensați prin faptul că una dintre imaginile surprinse în timpul acestei ședințe i-a adus fotografului nostru un premiu internațional foarte important. Dintre aspectele care nu mi-au convenit aș aminti faptul că fotograful a părut să nu prea ia în seamă investiția mea în coafură, machiaj, vestimentație și detalii handmade. Mai târziu i-am mărturisit și lui, fără supărare, acest lucru :) Și, totuși, sunt mulțumită și mândră de rezultat (pe care îl puteți urmări aici). 
Costurile machiajului și al coafurii le-am adăugat costurilor beauty despre care am vorbit în primul articol. Celelalte cheltuieli ce revin acestei activități se traduc, prin urmare, în:
- achiziționarea unui costum pentru viitorul mire: a fost o investiție pe termen lung, dovedindu-se de mare folos pentru nunțile ce au urmat în program, înainte de a noastră. Costumul l-am găsit la H&M absolut întâmplător, într-una din lunile de iarnă, și a costat în jur de 400 ron. Cămașa albă achiziționată tot cu această ocazie a costat în jur de 100 ron. 
- rochița specială pe care am găsit-o de vânzare la Laura Baban, ce strângea fonduri pentru publicarea celei de-a doua cărți. Rochița este unicat, realizată de Sophia România, și m-a costat 200 de lei.
- costurile materialelor pentru realizarea celor 7 trandafiri supradimensionați (dintre care nu am apucat să mă pozez decât cu 3 dintre ei în timpul ședinței, și alți 3 ulterior). Dar am poze și cu toți 7, stați fără grijă! :) - estimez undeva la 100 ron...

Celelalte detalii pe care le-am pregătit și care să admitem că nu au costat nici un șfanț au fost colierul, cerceii și papionul realizați din film fotografic. Original, cu imagini trase de noi, păi cum altfel? :)


Cununia civilă

Și pentru cununia civilă îmi făcusem planuri mari, dintre care nu am reușit să respect decât câteva detalii. Cel mai mult mă bucur însă că am apucat, printr-o întâmplare, să o facem cu ceva timp înainte de nuntă, mai precis cu 3 săptămâni înainte. A fost muuuult mai bine, cel puțin pentru sănătatea mea mintală, că s-a nimerit să fie așa! Și chiar dacă a plouat și am avut ceva emoții în dimineața cu pricina (am constatat că, din cauza călcatului, îmi distrusesem elasticul de la manecile rochiei, și era cât pe ce să întârziem la starea civilă din pricina asta), am trecut cu bine peste și ne-am bucurat peste așteptări de tot ce s-a întâmplat. Ne stă mărturie un clipuleț atât de simpatic! Ce am pregătit pentru starea civilă:
- îmi cumpărasem o rochie de la Ioana Tănase Manufactory cu ocazia unei promoții. Am dat 300 de lei pe ea și este vorba despre rochia Ergo sum Anima din colecția Ergo sum Terra, cu detalii aplicate reprezentând imagini pictate din ceramica tradițională.
- am dorit ca și Cristi să aibă o costumație asortată, așa că am lansat o comandă specială tot la Ioana, și îi mulțumesc pentru deschidere și bunăvoință. Cămașa a costat tot 300 de lei.
- comandasem din timp, fără să știu exact pentru ce ocazie, o pereche de cercei-pisicute și un pandantiv reprezentându-l pe Tumbi (pisoiul nostru) de la Nico (Nicomade), de fapt tot cu ocazia campaniei de strângere de fonduri inițiată de Laura Baban. Deși nu am purtat decât cerceii cu ocazia cununiei civile, se cuvine să amintesc că am plătit 150 de lei pentru întreg setul (plus un magnet de frigider).
- Buchetul am ținut să mi-l fac singură, astfel încât să rămână mărturie peste ani acestui frumos eveniment. Ca urmare a unui scurt brainstorming avut cu o soție veterană, mamă a doi copilași superbi (merci, Rodica!) am ținut să includ în acest buchet și un simbol-superstiție, și anume câteva fire de busuioc verde. 
În tradițiile străbune, se spune că era de datoria soției să se îngrijească ca viitoarea pereche să fie ferită de deochi, farmece și descântece, iar acestea puteau fi ținute departe prin puterea florilor și a plantelor pe care le alegea pentru buchetul său de mireasă. Printre altele, busuiocul avea menirea de a alunga blestemele și a menține vie dragostea dintre cei doi soți.
Pentru florile croșetate, am achiziționat acest pattern (margarete), pe lângă buchet realizând și un accesoriu pentru păr, cu un fir ceva mai subțire. Apropo, și margaretele au propria simbolistică în buchetul de mireasă, și anume ”ele reprezintă faptul că împărtășești sentimentele tale, dar simbolizează și inocența, puritatea și bucuriile simple ale vieții”.
Costul materialelor pentru realizarea buchetului nu au depășit 100 ron.

 

 - la cununia civilă, am servit șampanie și macarons fooooooarte buni (mmm!) de la Mega Image! Recomand! Costurile pentru gustare și paharele de unică folosință cu picior (ce bine au dat în poze și pe filmare, sâc!) s-au ridicat la alți aproximativ 150 ron.
- pe lângă toate aceste detalii, ar trebui să amintesc și partea administrativă (și anume vizita medicală pentru actele necesare), care ne-a ajuns la aproximativ 300 ron (iar în această sumă nu am inclus: 1. eliberarea certificatului prenupțial, pentru care majoritatea medicilor de familie vă vor cere în jur de 150 de ron - al meu nu ne-a cerut nimic :) și 2. cheltuielile de refacere a actelor proaspetei soții - eu mi-am păstrat numele de familie. Poate într-o zi îmi voi argumenta decizia și aici, pe blog).

În total, costurile pentru organizarea ședinței foto de logodnă și a cununiei civile s-au ridicat la aproximativ 2100 ron (500 euro).

Citește și celalte părți ale articolului:


Nunta noastră / Our wedding (4)

Monday, September 28, 2015

Nunta noastră / Our wedding (2)

Am decis să scriu această serie de articole în mod special pentru viitoarele mirese din România care doresc să-și planifice singure nunta, dar nu au idee de unde să pornească. Eu nu am avut la dispoziție foarte multe surse autohtone, ba chiar am căzut la un moment dat în capcana Pinterest-ului și a altor site-uri ce prezentau nunți boeme, de poveste, făcându-mă să îmi doresc să pun la punct foarte multe detalii. Într-un final, toate aceste site-uri s-au dovedit utile, deoarece am preluat și combinat suficiente idei, pe care am fost surprinsă la sfârșit să le văd îmbinându-se în mod armonios. Voi vorbi, așadar, despre această experiență personală, despre căutările, speranțele, neliniștile și realizările mele din această perioadă. De asemenea, doresc să precizez că sunt dispusă ca pe viitor să îi ajut pe cei ce îmi vor solicita acest lucru cu planificarea propriilor lor nunți, pornind de la ideile și produsele expuse pe acest blog.

8. În ianuarie/februarie mi-am rezervat și artiștii de beauty - make-up și coafură. Dintr-o eroare, nu am mai putut-o avea pe Andreea Cecilia pe partea de make-up (și îmi doream atât de mult să fie ea!). Și nici pe Dionisie Lupu, pe partea de coafură, pe care îl alesesem la sugestia ei (îmi promit că data viitoare voi fi mai vigilentă și nu îi voi mai lăsa să-mi scape așa ușor printre degete!). În schimb, le-am descoperit pe Andreea Anton și pe Ligia Lăscuș, care pot lucra fără probleme în același timp, scutind timp prețios în ziua nunții. Una dintre părțile triste ale nunții mele a fost că Andreea a fost nevoită să întârzie aproximativ o oră. Asta a însemnat o oră de întârziere a tuturor activităților pe care ni le mai propusesem, ceea ce a dus în final la o ședință foto mult mai scurtă decât ne-am fi așteptat, în ciuda faptului că vremea a ținut cu noi (după ce mă resemnasem cu gândul că va ploua la fel de tomnatic ca în ziua cununiei civile)...
Pentru unghiuțe am început să frecventez o tipă începând încă din aprilie. În tot răstimpul care a urmat mi-am răsfățat unghiile numai cu gel. La cât de ”atentă” sunt eu cu ele, nu era ușor să mi le păstrez întregi nici în această variantă! Însă, deși știam apriori că gelul slăbește efectiv unghiile, și că îndepărtarea lui le subțiază și mai mult, am ales pentru nuntă varianta ojă (mi-aș fi dorit simplă, dar am mers pe varianta semi, sperând că va fi ușor de îndepărtat - pentru că urma să plec în Franța, pentru 3 luni, imediat după eveniment și nu aș mai fi avut ocazia/dorința să îmi cheltui banii pe la saloane doar pentru a scăpa de gel!). Ei bine, pe lângă faptul că una dintre unghii mi s-a rupt chiar înainte de a intra în biserică, urmată îndeaproape, imediat după nuntă, de aproape toate celelalte unghii, a mai fost și al naibii de greu să îndepărtez oja de pe unghii. Tipa în casa căreia fusesem de atâtea ori a ales, însă, să nu primească în mod constructiv observațiile pe care i le-am făcut în legătură cu ceea ce mi s-a întâmplat și cum ar fi putut ea să procedeze (printr-o informare corectă și completă asupra diferitelor tipuri de proceduri/ojă folosite). Mi-a dat unfriend și, probabil, unlike la tot ce ținea de persoana mea. I-am tăguit pagina în postul de mulțumire de pe profilul meu, dar aici nu o voi mai aminti, poate doar la cererea publicului. Păcat de un așa caracter, pentru că tipa este chiar talentată și lucrează impecabil...

Prețul total pe care l-am plătit pe partea de beauty (incluzând ședința de probă și întreținerea unghiilor) a fost de 1650 de lei.

9. Februarie este luna în care am început să iau mai în serios gândul că voi avea nevoie de o rochie de mireasă. Poate că sună un pic ciudat, dar nu am probat niciodată nici o rochie de mireasă de-a gata, ci pur și simplu am ales câteva imagini cu rochii care mi-au atras atenția prin unele detalii și, sub atenta îndrumare și deschidere a Cristinei (La Mode Toujours) le-am combinat și ajustat până aproape în ultima clipă, pentru a obține outfit-ul perfect. 
Provocarea cea mai mare pentru Cristina cred că a fost reprezentată nu de faptul că venisem înarmată cu acele imagini și că doream să obțin acea combinație perfectă de detalii, ci dorința de a obține o rochie versatilă, care să poată fi purtată în mai multe moduri și care, pe deasupra, să nu fie de unică folosință! Astfel, rochia a fost una modulară, formată din corset, fustă midi (care a ținut și loc de crinolină), fustă maxi (din tulle, căreia i-am atașat în ultimile momente și o jupă) și voal-cathedral length (aprox. 3,5 m în diametru). Nu aș fi împodobit nici una dintre componentele rochiei cu dantelă, atent selecționată de Cristina, dacă nu aș fi constatat că pur și simplu nu mai am timp să mă ocup și de pictatul brâului (pe care îmi doream să aștern niște povești verzi). Însă brâul împodobit cu detalii sclipitoare a arătat atât de bine încât nu cred că îi voi mai aduce nici o modificare nici măcar pentru sedința foto ”trash the dress”! În plus, s-a îmbinat foarte frumos cu detaliile de pe umăr, ce aveau rolul de a masca prinderea fășiilor de tulle atașate fustei maxi.
Prețul final al rochiei a ajuns la 1650 de lei, la care s-a adăugat, separat, prețul confecționării voalului - 1000 de lei. Am primit ca bonus papionul mirelui, din același material ca și rochia, pe care am avut libertatea de a-l personaliza prin pictură. 
Țin să mai menționez faptul că rochia nașei poartă aceeași marcă - La mode Toujours.

10. Accesoriile miresei au constat într-un bolero, completat frumos de o pereche de cuffs (nu știu exact cum să le numesc în română), confecționate cu mult drag de Iulia Postolachi (Croșetare). Deși mi-aș fi dorit să-l croșetez eu însămi, sunt fericită că am externalizat activitatea, deoarece nu mi-ar fi ieșit niciodată la fel de frumoase cum i-au ieșit ei. Ca încălțăminte, am ales o pereche de sandale simple, cu platformă și toc gros, care să-mi permită să rezist cu stoicism mai multe ore de stat în picioare și de dans (și chiar și-au îndeplinit cu succes misiunea!). Bijuteriile au fost confecționate, la rândul lor, de mâinile dibace ale Andreei de la GloryBox. Am ales bijuterii din ceramică, cu detalii pictate de mână, atât pentru frumusețea și delicatețea lor, cât și pentru sentimentul de unicitate pe care îl am de fiecare dată când port lucruri și accesorii realizate handmade. În ziua nunții am purtat două perechi de cercei (pe cei pe care mi-i comandasem inițial și pe cei pe care Andreea îi realizase inspirată de cerințele mele - și astfel a ajuns să creeze niște frunzulițe de iederă absolut superbe!). Tot din ceramică au fost realizați și butonii mirelui, și cei ai nașului, și chiar și nașa a purtat în a doua parte a petrecerii colierul superb primit în dar de la mireasă! :)

11. Spre deosebire de mine, care mi-am proiectat rochia cu aproximativ 7 luni înainte de nuntă, mirele și-a făcut cumpărăturile cu doar 3 zile înainte de marele eveniment, în faimosul complex Apaca! A avut însă noroc să găsească un costum de mire potrivit și, în același timp, deosebit la un preț absolut decent - aproximativ 1350 de lei (incluzând accesoriile)! Pantofii și-i cumpărase mai demult, le-a făcut și proba cu ocazia ședinței foto de logodnă și a altor două nunți, deci nu ar fi corect să-i includem în calcul, dar nu au costat mai mult de 200 de lei. Și, zice el, un împătimit al adidașilor, sunt chiar comozi! În ciuda comodității însă, a simțit nevoia unei încălțăminte mai lejere în a doua parte a petrecerii, moment pentru care și-a pregătit o pereche de teneși - nimic sofisticat, 30 de lei perechea. Eu deja aveam o pereche în garderobă! :P
Din accesorii, au făcut parte un al doilea papion, gri închis cu buline negre, o curea chic, o pereche de bretele și două cămăși albe de ginerică.

12. Pentru pregătiri, outfit-ul nostru special a constat în aceste două tricouri pictate pentru noi de către mâinile talentate ale Liei (Liloobox). Într-adevăr, Lia a lucrat pe un design deja existent, însă detaliile speciale care au fost adăugate doar pentru noi au constat în pisicuța albă din brațele ”mândrei dobrogene”, precum și al aparatului foto din mâinile ”băietului”.


13. După o primă vizită la un bijutier ”de cartier”, care nici pe departe nu oferea nici profesionalism (ne-au dat să răsfoim, fără prea multe discuții, un album preluat de la niște firme italienești, cred), nici calitate și nici prețuri ”mai mici”, am ales Coriolan. Am deschis pagina lor de internet și am descoperit că au verighete foarte drăguțe, la prețuri foarte accesibile. După ce am pus ochii pe 2-3 modele, ne-am grăbit spre magazinul lor de la poalele dealului Mitropoliei. Dar socoteala de acasă nu coincide cu cea din târg. Am descoperit în showroom că verighetele atât de frumos fotografiate și prezentate pe site sunt chiar mai deosebite în realitate, și cu greu ne-am decis. Nu ne-am fi închipuit niciodată că vom rămâne la varianta aur alb+aur roz (dar arată atât de bine mătuite, cu șanțurile puternic lucitoare curgând pe suprafața lor!). Verigheta mea conține și un mic diamant (trebuia să le deosebim cumva, mai ales că mirele mai avea puțin și comanda aceeași mărime ca și mireasa!). În total, verighetele au costat aproximativ 2300 lei.

14. Ultimul lucru pe care, să zicem, l-am ”externalizat”, a fost dansul. Am ales ”Let's dance” deoarece, de ce să nu recunosc, știu să își facă publicitate și eram, oarecum, deja agasați de nenumăratele reclame de pe FB care îi promovau drept cea mai bună școală de dans, cu o vechime de 20 de ani în calmarea stresului legat de primul dans. Nu știu ce să zic în privința modului de lucru, însă (instructorii nu au voie să stabilească un contact direct cu elevii prin numere de telefon sau facebook). Deși înțeleg că scopul ascuns al acestei proceduri ține mai degrabă de marketing și de păstrarea clienților, decât de protecția lor, acesta este un aspect pe care nu l-am apreciat deloc! Cu toate acestea, nu putem să nu recunoaștem că am avut foarte mult noroc să dăm peste o persoană sensibilă, creativă, entuziastă și înțelegătoare cum este Stelian (am aflat prin cercetări proprii că îl cheamă Mănescu,  și îl recomandăm cu cea mai mare căldură - nu mai colaborează, însă, cu școala).

15. Tot la categoria ”external”, însă, aș putea să amintesc despre minunatul nostru Guest Book. A fost realizat cu mare migală de Ana Gherman, o studentă din Cluj, pe care am avut norocul să o am parteneră în swap-ul de primăvară organizat de Revista Atelierul. A fost de bun augur să primesc un cadou atât de minunat!

Costurile totale pentru artiști beauty, rochie, accesorii, bijuterii, costum mire, outfit pregătiri, verighete, dans s-au ridicat la aproximativ 2100 euro (9500 lei).

Citește și celalte părți ale articolului:


Nunta noastră / Our wedding (4)

Saturday, September 26, 2015

Nunta noastră / Our wedding (1)

 Am decis să scriu această serie de articole în mod special pentru viitoarele mirese din România care doresc să-și planifice singure nunta, dar nu au idee de unde să pornească. Eu nu am avut la dispoziție foarte multe surse autohtone, ba chiar am căzut la un moment dat în capcana Pinterest-ului și a altor site-uri ce prezentau nunți boeme, de poveste, făcându-mă să îmi doresc să pun la punct foarte multe detalii. Într-un final, toate aceste site-uri s-au dovedit utile, deoarece am preluat și combinat suficiente idei, pe care am fost surprinsă la sfârșit să le văd îmbinându-se în mod armonios. Voi vorbi, așadar, despre această experiență personală, despre căutările, speranțele, neliniștile și realizările mele din această perioadă. De asemenea, doresc să precizez că sunt dispusă ca pe viitor să îi ajut pe cei ce îmi vor solicita acest lucru cu planificarea propriilor lor nunți, pornind de la ideile și produsele expuse pe acest blog.

Pentru început, aș vrea să clarific un lucru - nunta noastră a fost una cât de poate de simplă dar, sperăm noi, originală. Apoi, nu m-am visat, în copilărie, mireasă, nu m-am gândit foarte mult la momentul propriu-zis al nunții nici măcar în timpul pregătirilor, care au început cu aproximativ un an înainte. În mintea mea a fost tot timpul un fel de ceață cu privire la detalii. Știam doar că vreau să îmi pun amprenta personală pe cât mai multe dintre ele. Iar singurul lucru de care eram absolut sigură pare să fi fost faptul că îmi doream ca elemente de decor stegulețe pe care să mi le confecționez singură. Cu toate acestea, nu știu cum se face că tot pe ultima sută de metri am apucat să le realizez.
Un alt aspect - să nu vă așteptați să vă ofer oferi detalii la virgulă sau calcule foarte precise - chiar dacă de meserie sunt inginer, când vine vorba de bani, îmi place să aproximez, să nu mă pierd în zecimale sau în detalii inutile...

Așadar, primii pași care au urmat deciziei de a ne căsători în anul următor a fost să ne rezervăm restaurantul și să căutăm DJ, fotograf și cameraman. Cele mai multe decizii în această etapă au fost luate de Cristi, viitorul mire, deoarece cu vasta lui experiență de cameraman de evenimente, trebuia să am încredere în intuiția lui măcar în aceste momente. [Click pe imaginea de mai jos pentru a urmări clipul nostru de nuntă].

https://vimeo.com/139880922

1. Restaurantul a fost ales de Cristi, după cum spuneam, pe baza experienței lui în calitate de videograf (apropo, dacă vă doriți un pachet video de calitate, la un preț accesibil, pentru nunta voastră, pe Cristi îl găsiți atât pe vimeo, cât și pe facebook). Așa am ajuns să rezervăm salonul de evenimente de la Cafeneaua Actorilor, o sală construită efectiv deasupra apei, foarte aerisită și plăcută, în ciuda faptului că are un plafon destul de scund. Cristi a fost foarte mulțumit de mâncarea de acolo, acesta fiind primul considerent pe baza căruia a fost făcută alegerea. Sala este prevăzută pentru evenimente cu o participare de maxim 140 de persoane, noi am prevăzut un număr aproximativ de 70 de invitați, dar a părut ca și cum ar fi fost special construită pentru numărul final de participanți, și anume 50 cu tot cu staff (fotograf+asistent, cameraman, DJ).
Managerul de evenimente, domnul Dan Popa, este o persoană foarte amabilă care ne-a ajutat foarte mult inclusiv cu sfaturi în perioada cuprinsă între momentul rezervării și finalul evenimentului. La prima noastră discuție, încă nu eram hotărâți nici măcar asupra datei evenimentului. După ce am cochetat o perioadă cu ideea de a ne căsători în luna mai, ne-am hotărât inițial asupra unei date din luna octombrie, însă după o tură de lac, am realizat că ziua e foarte scurtă în acea perioadă a anului și am ales, puțin mai siguri pe noi, data de 12 septembrie. De asemenea, am avut până la ultima discuție de dinaintea nunții o mică teamă legată de numărul invitaților, în sensul că ne închipuiam noi că numărul minim de meniuri ce trebuie plătite ar fi 50, și începusem să ne facem planuri pe cine să invităm ”pe gratis” în caz că ne rămân meniuri în plus, dar nu ne-a fost impusă nici un fel de condiție asupra acestui număr, nici înainte, nici după stabilirea numărului final de meniuri, care în cazul nostru putea să fie suplimentat cu maximum 5 porții. Legat de meniu, menționăm că, tot pe baza experienței și dorind să evităm consumerismul, am renunțat la unul din felurile de mâncare, și anume sarmalele. Astfel, luând în considerare locația aproximativ centrală, costul meniului s-a ridicat la aproximativ 70 de euro, incluzând tips.

2. Fotograful a fost ales, tehnic, tot de Cristi, deși toate variantele posibile au fost descoperite de mine. Nu putem să divulgăm prețul acestuia aici, însă putem să menționăm că s-a ridicat un pic peste bugetul stabilit inițial pentru foto, prețul reprezentând și motivul pentru care chiar am și pierdut o variantă la fel de bună din punct de vedere calitativ, dar ceva mai avantajoasă (semn că nu e bine să refuzi o ofertă pe motive financiare, deoarece nu vei mai prezenta încredere atunci când revii asupra ei. Evident, noi am fost refuzați când am revenit). Fotograful pe care l-am ales se numește Mihnea Volocariu, ne-a atras atenția portofoliul lui de pe pagina Pif Media, abia de anul acesta începând să își construiască și un profil propriu, sub numele de MHN Pictures. Am ales să achiziționăm și o ședință foto before wedding, pentru a ne obișnui cu stilul fotografului, dar care ne-a fost și de folos, deoarece am folosit una dintre fotografii pentru invitația de nuntă.

3. DJ-ul și cameramanul au fost aleși tot de Cristi. Unul dintre colegii lui de muncă, Gigi Nedelcu, a fost cel care a utilizat pentru prima dată o cameră de filmat DSLR (echipamentul lui Cristi), filmul de nuntă și editarea imaginilor video căzând pe umerii lui Andrei, un prieten foarte bun al lui Cristi. De fapt, înțelegerea lor a fost să-și editeze reciproc nunțile (pentru a fi mai motivați să le termine repede), Andrei căsătorindu-se la două săptămâni după noi, pe 26 septembrie. DJ-ul a fost ales pe aceleași considerente de calitate ca și în cazul restaurantului, și într-adevăr Nicolae Grecu a reușit să susțină o atmosferă veselă de petrecere, unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult la el fiind faptul că momentele serii s-au separat foarte frumos, dansul de sosirea felurilor de mâncare, când invitaților li s-a oferit răgazul de a savura mancarea despre care, cum am amintit și mai sus, a fost într-adevăr foarte delicioasă! A ținut cont într-o foarte mare măsură și de cerințele noastre în materie de playlist, deși a recunoscut că de obicei primește în jur de 5 melodii ”de suflet” din partea mirilor, nu mai bine de 30, cât i-am dat noi! :)) Melodiile alese extra au fost, de fapt, mai mult pentru a mă asigura eu că nunta va avea amprenta personală și în ceea ce privește sunetul, atmosfera transmisă, contemporaneitatea evenimentului. Pentru cei interesați, pot publica lista celor 30 de melodii pe care i le-am transmis DJ-ului înainte de eveniment, precum pot face și o selecție de melodii dintre cele pe care am dansat în acea seară.

4. Deși nu prea eram încântați de ideea de a angaja o interpretă de muzică populară, deoarece țineam la gestul de a oferi invitaților noștri și o atenție ”muzicală”, după câteva încercări de a găsi o astfel de persoană atât disponibilă, cât și la un preț rezonabil am hotărât că cel mai bine este să ne evidențiem printr-un moment mai ”altfel”, și anume printr-un mic concert de pian, care a reprezentat intro-ul serii. Și astfel (destul de târziu, de fapt, pentru că am improvizat ceva cu aproximativ o lună înainte de nuntă, când am început să luăm și lecții de dans) - am rezolvat și problema găsirii unei melodii potrivite pentru dansul mirilor, ultima melodie cântată la pian fiind și suportul audio al primului nostru dans. Prin urmare, pentru momente deosebite pe acorduri de pian o recomandăm cu căldură pe Nora, care în restul timpului predă lecții de pian în cadrul Clubului de Arte Pannartis.

5. Între timp am început să ne căutăm și nași. Ne considerăm norocoși că i-am descoperit chiar alături de noi, în perechea Alex-Ana, ce ne sunt veri și buni prieteni și care și-au sărbătorit propria nuntă cu doar o lună și jumătate înaintea noastră. Și nu că ne-am lăuda, însă merită subliniat faptul că nașul nostru se implică în activități umanitare, cum este și strângerea de fonduri pentru două proiecte de interes național, foarte importante, menite să îmbunătățească viața celor ce suferă de diabet și de inimă. Alex a susținut aceste două cazuri nu doar financiar, ci și prin promisiunea de a alerga și a finaliza cu bine maratonul Internațional Organizat în București la începutul lunii octombrie. Cauza a fost susținută si printr-o pagină de fundraising.

6. Cu găsirea bisericii am avut ceva bătăi de cap de care preferăm să nu ne mai aducem aminte, însă principala problemă a fost că am început căutarea destul de târziu, la sfârșit de februarie/început de martie. Alegerea finală a fost biserica de care, de fapt, și aparținem, și anume Delea Nouă, preoții de acolo trecând de mai multe ori pe la noi pe acasă cu ocazia diverselor sărbători și lăsându-ne o impresie foarte plăcută. Cununia a fost oficiată, așadar, de un sobor de trei preoți, acompaniați de un cor divin, iar slujba a fost foarte deosebită față de ceea ce cunoșteam de la alte biserici. Cel mai mult mi-a plăcut momentul în care ne-au fost scoase cununiile de pe cap, iar peste mâinile mele rămase încrucișate pe evanghelie au fost așezate din nou mâinile mirelui, în semn de jurământ familial (interpretarea îmi apaține). Mi-a mai plăcut și partea din predică în care ni s-a spus că moartea nu ne va despărți, ci din contră, dacă cel puțin unul dintre noi va merita să intre în Rai, îl va lua și pe celalalt cu el. :)

7. În momentul în care am avut stabilită și biserica, am înființat un blog, Cristi & Cristina, pe care l-am folosit la un moment dat sub formă de invitație online. Deși nimeni nu a folosit metoda mea de înregistrare a confirmării participării la nuntă care se afla în side-bar-ul blogului (RSVP), consider că pentru mirii mai moderni această variantă se poate dovedi una destul de eficientă și apreciată, și este bine, oricum, să cunoașteți și aceste oportunități care vă sunt oferite în mod gratuit online.

Costurile totale pentru restaurant, DJ, cameraman, fotograf, biserică, pian s-au ridicat la aproximativ 5300 euro (24000 lei), dintre care totalul acconto-urilor s-a ridicat la aproximativ 1000 euro (4000 lei).

Citește și celalte părți ale articolului:


Nunta noastră / Our wedding (3)

Sunday, July 19, 2015

Painted T-shirt with folkloric motif

So, I've been having these fabric paints since more than a year now, but never gave them a try. Until now, when I had to paint some T-shirts for a friends' pre-wedding  party. Before getting to the actual work, I thought I'd try first on one of my plain t-shirts. And I got this:





I must admit, I gost this idea from my artist fellows on FB. I was amazed myself. Cross stitch looks so good in paint you can't even tell the difference from far away. In the same time, the result is much neater, easier to take care of and way much easier to obtain :D (although I spent a couple of hours for this particular design - a folkloric motif from my natal region, Dobrogea).

The photos were taken in the Natural Parc of Comana in Romania, a protected area and the second one as biodiversity after the Danube Delta.