Friday, July 10, 2015

Fetița care locuiește într-un ceainic / The girl who lives in a teapot


SCROLL DOWN FOR ENGLISH VERSION

- Laura, aș vrea să te ajut și eu, aș putea să croșetez o jucărie, poți să alegi tu ce să fie...
- Ioooooi, ce drăguuuuț, oare l-ai putea face pe Tic? :D
- Eram sigură că l-ai vrea pe TIC :D
- Doamne, dar toate jucăriile sunt frumoase! Uuuu, o fetițăăă! Hai să facem o fetițăăăă! Poți?
- Fac ce vrei tu, cum am zis :D
- Mvaaai, o fetiță!... Și o putem face cu părul șaten ca al meu? ^^
- Am înțeles, vrei să semene cu tine :P se aranjează!
N-am îndrăznit să zic așa :))) cu mine, cea din poveste, da!

...și ăsta a fost începutul. Laura Baban, o tânără scriitoare contemporană inspirată de cățelul ei, de iubitul ei, care este fotograf, și de călătoriilor lor prin lume, strângea fonduri pentru publicarea celei de-a doua cărți. Doar că m-am lungit într-atât cu făuritul păpușii încât nu ar mai fi fost timp ca Laura să apuce să o și valorifice, prin vânzare. Așa că am hotărât să o termin la timp pentru lansarea Domnului Tic II de la București și am contactat-o pentru a o anunța asta și a-i cere detalii în legătură cu vestimentația și coafura pe care urma să le poarte în ziua cu pricina. Laura a găsit prin gospodăria bunicii niște materiale care păreau potrivite pentru ca viitoarea rochiță a păpușii să semene întru totul cu rochia în mărime naturală. Mi le-a trimis prin poștă împreună cu o meșă de păpușă căpătată prin călătoriile ei. Meșa s-a dovedit a fi prea mică, dar ne-am amuzat un pic de look-ul de franțuzoiacă pe care ar fi putut să-l aibă păpușa (dar atunci n-ar mai fi semănat cu fata noastră, adică Laura).
Ce să fac, cum să fac?! Am pornit într-o doară spre Obor pentru a cumpăra fire de culoarea corpului păpușii, și astfel am aflat că de la lot la lot culorile pot diferi, așa se face că una dintre palmele păpușii și picioarele au o nuanță ușor diferită de restul corpului (oare Laura o fi observat? :)) ) Dar tot la Obor mi-a venit și ideea salvatoare, pentru că am descoperit firele de mătase naturală, moi, catifelate și ușor lucioase, care parcă mă așteptau pregătite să devină podoaba capilară a micii Laura. Încântată, m-am apucat de cum am ajuns acasă de înfipt răbdătoare fir cu fir în căpușorul acesteia. Și acum mă mir cum de m-a ținut atâtea ore acea încântare, căci la mintea de acum, parcă n-aș mai repeta experiența cu plantatul firelor de păr, mai ales că la sfârșit a fost nevoie și de un fel de tuns pe sub șuvițe, căci ajunsese să aibă codițe mult mai groase decât ale mele :)


Când a venit vremea realizării rochiței, am întors ștergarul sau ce-o fi fost la vremea ei cârpa primită de la Laura pe toate părțile, am băgat-o plină de speranță chiar și la mașina de spălat și tot mi se părea că n-aș putea s-o folosesc pentru o păpușă atât de delicată cum se anunța a fi mica Laura! Nu, în nici un caz, și i-am spus asta chiar și Laurei. Părea prea soioasă, pătată și neglijent utilizată, în ciuda faptului că fusese brodată de mână. Nu-nțelegeam nici cum de o lăsase bunica să îmi trimită așa ceva prin poștă. Păi de unde era eu să știu că ștergarul ăsta avea mai bine de o jumătate de secol la activ? :) Noroc că m-am gandit, în sinea mea, că cine sunt eu să discut gusturile altora? Păi dacă Laurei i-a plăcut, trebuie măcar să încerc să salvez un colț de broderie pentru rochița păpușii, de dragul ei și-a amintirilor pe care acesta i le trezește. Și bine am făcut. Am rămas uimită eu însămi de puterea transformării! Am împodobit apoi rochița cu trei năsturei colorați ce-nchipuiau numele lui TIC.
 
Pe lângă năstureii de la rochiță, am adăugat câte unul și botoșeilor, fiecare dintre ei fiind inscripționat cu inițiala celorlalte două personaje principale ale poveștilor Laurei: L și A. Iar în seara dinaintea lansării păpușica a avut parte de prima ei ședință foto. După ce m-am supărat pe Tumbi, pisoiul meu, că mă tot necăjea și o dărâma pe mica Laura înainte să apuc să-i fac poza în cea mai cool poziție în care reușisem s-o așez (!), ba chiar am și plâns din cauza asta (?!), mi-am dat seama că nu o dădusem cu blush în obrăjori :)) Dar nu mai era timp s-o iau de la capăt.

Păpușa a ajuns în cea mai bună formă a ei în brațele Laurei în ziua primei lansări, într-o după-amiază caldă de mai. Fata a vărsat câteva lacrimi la vederea ei, iar bunica a râs amuzată de transformarea șorțului soios într-o rochiță cochetă. Dar vai! Laura purta o rochie albastră, și nu verde, cum mă informase! I se spusese că nu va exista contrast cu decorul, că nu vor ieși pozele bine! Dar până la urmă, era vorba despre îngemănarea celor două Laure, de asemănarea lor izbitoare, care ar fi impresionat publicul, iar nu despre potrivirea acestora în peisaj. Dar în ce peisaj nu s-ar fi potrivit ele?! Laura s-a schimbat repede iar în ziua aceea s-a scris o poveste verde, aceasta fiind culoarea poveștii Laurei și a iubitului ei. Voi știați că așa au și ajuns împreună? Totul a început în clipa în care Laura i-a dat add pe facebook unui băiat arătos, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă acesta nu ar fi purtat un tricou verde!
Am asistat emoționată la lansare, recunosc că mi-au curs și mie câteva lacrimi la un moment dat, dar am surprins în acea zi imagini foarte frumoase, care au făcut înconjorul internetului și au fost difuzate chiar și la TV! M-am simțit mândră și un pic mai împlinită să văd reacțiile oamenilor la vederea păpușii în realitate și, mai târziu, în mediul virtual. Am așteptat cu sufletul la gură ca Laura să scrie despre acea zi, neînchipuindu-mi că va avea așa un impact aproape instant (am primit multe like-uri la pagină, și mai multe cereri de prietenie și chiar comenzi pentru noi păpuși minunate!).

În final, îi mulțumesc Laurei pentru așa o oportunitate de a-mi manifesta talente pe care nici măcar nu mi-aș fi închipuit că le am (cine ar fi crezut că aș putea face o păpușă care să semene cu o persoană?). Mi-a părut bine mai ales să aflu că aceasta avea să fie prima ei păpușă numai a ei - căci în copilărie împărțea toate jucăriile cu sora ei mai mare. Le mulțumesc celor care au apreciat păpușa și celor care și-au exprimat dorința de a avea și ei una. Și sper ca și de acum înainte să am ocazia de a mai spune povești atât de complexe cum a fost aceasta pe care tocmai ați citit-o!

ENGLISH VERSION:

LONG STORY SHORT - This is the doll that I made for a young writer in order to help her raise the money for printing her second volume of a story about a girl, a boy, a dog and their adventures in a big world. Nevertheless, she never thought about giving the doll away after seeing her. She looked like her, she was her first doll (in the childhood she had to share all toys with her sister), and she weared a piece of her grandmother's hand-embroidered table cover. Actually, using the table cover was the tricky part of making this doll, as it was very old, very used and full of oil stains. The part with making the doll wig wasn't easier, either. In fact, this is something that I wouldn't do again.
The FREE TUTORIAL that I followed for making the doll's body and face can be found here.


1 comment: