Nunta noastă / Our wedding (5)

După ce v-am povestit toate detaliile legate de nunta noastră, ce ar mai fi de spus? Suprinzător, noi am fost foarte mulțumiți de cum a ieșit totul, chiar daca acum, privind în urmă, realizăm că a fost o mică nebunie ceea ce am făcut și chiar am fost foarte aproape de unele situații nu tocmai plăcute, în anumite momente, dar peste care am trecut cu bine. Important este că am ales să tratăm acele clipe cu relaxare și bucurie, pentru mine fiind încă incredibil câtă adrenalină trebuie să fi avut să nu fi acționat impulsiv în unele momente de tensiune, așa cum fac de obicei. E drept, am fost la un moment dat un pic sâcâitoare cu mirele meu, dar ca și mine, și el era sub influența adrenalinei, și nu s-a supărat, dar nici nu m-a ascultat :D

Analizând rezultatele - imaginile video și foto - realizez însă că ar fi unele lucruri pe care le-aș fi tratat altfel, și anume i-aș fi rugat să filmeze și să fotografieze inclusiv momentul în care am alergat la restaurant să punem la punct ultimile detalii. Și așa nu prea ne-a mai rămas după această escală prea mult timp pentru ședința foto clasică. Mi-ar fi plăcut să privesc acum, după nuntă, imagini cu mine aranjând și ordonând, plantând place-carduri și flori în tort, agitându-mă în jurul meselor alături de prietenii noștri care care ne-au însoțit încă de dimineață. Mă gândesc că poate și aceste momente ar fi devenit în memoria noastră o amintire dragă, pentru că fiind fotografiați, filmați, am fi fost oarecum forțați să tratăm momentul cu mai puțină seriozitate și cu mai mult calm și bucurie. La urma urmei, a fost un moment al nostru, noi am fost proprii noștri wedding-planneri și ar fi trebuit să fim mândri de asta. Îmi pare rău că nu am avut prezența de spirit să le cer asta artiștilor noștri vizuali (din fericire, nașul nostru a fost pe fază și avem câteva imagini cu restaurantul și cu noi și din timpul zilei!).
Pe de altă parte, m-aș fi așteptat să ia inițiativa singuri. Poate că eu, de felul meu, am așteptări prea mari de la oameni, în general... Dar aici simt o oarecare dezamăgire. Poate și prin prisma faptului că mă consider eu însămi un mic artist. De aceea, aș dori pe această cale să le transmit și lor, fotografilor, în special, și cameramanilor de nunți, un mesaj - nu vă sfiiți să fotografiați orice fel de activitate atunci când documentați o nuntă. Doar dacă mirii nu vă cer contrariul, trebuie să înțelegeți că orice moment, cum ar fi acesta, de punere la punct a ultimelor detalii, ar putea deveni pentru ei amintiri prețioase dacă voi veți fi pe fază să imprimați imaginile în cardurile aparatelor voastre scumpe. Înțeleg că la ședințele foto se merge pe chestii regizate, dar de ce să nu oferi acest privilegiu, de a avea o ședință foto ”mai altfel” unor miri care ajung, din diverse motive, în situația de a nu avea prea mult timp pentru ceva regizat? De ce să considerați din start acel timp ”mort”?

Acesta ar putea fi singurul regret în legătură cu nunta mea - păstrez însă în suflet amintirea acelor momente intense, iar lipsa mărturiilor palpabile nu o va face să dispară cu timpul :)

Bilanțul final ne-a arătat că, în urma nunții, am primit de la rudele și invitații noștri în dar suma de aproximativ 6450 euro (29000 ron). Costurile totale de nuntă s-au ridicat la suma aproximativă de 8800 euro. Diferența de 2350 euro a însemnat investiția noastră fără ramburs în acest eveniment. Într-adevăr, aceste cifre ne arată că n-ar fi tocmai accesibil să ai o nuntă aproape perfectă, așa cum am avut noi, însă, deși totul a culminat cu acea zi și seară memorabile, nu s-a rezumat doar la atingerea acestui apogeu. A fost vorba mai degrabă de călătorie, de emoțiile pregătirilor, de punerea la punct a detaliilor, de decizii și răzgândiri, de puterea de a renunța, de motivarea de a continua, de credința în prezent, de speranța în viitor. Le mulțumim tuturor celor ce au participat, în mod direct și indirect. La mai mare!

PS: curând voi reveni cu noi articole ilustrate cu pozele profesionale. Stay close!